Prima luna dupa nastere
Oricat de "strong" esti ca si femeie, dupa ce ai nascut ai nevoie de un pic de ajutor. Fie resetezi toate sarcinile cu partenerul, sotul, ce o fi el ( sau ea), fie ceri ajutor in familie sau in afara si stabilesti de la inceput un singur lucru. Acest lucru este urmatorul: tu ai nevoie de ajutor in a fi inlocuita pentru treburile din casa, la bucatarie, la calcat, la spalat etc, strict de bebe te ocupi singura. Da, mai ai nevoie ca cineva sa iti aduca exact mancarea de care ai nevoie, sa iti spele hainutele lui bebe asa cum spui tu si mai ai nevoie de cineva care sa traga un ochi la cel mic cat tu esti la baie sau pur si simplu te intinzi pe o canapea 10 minute.
Dupa nastere, prima luna chiar nu ai nevoie de vizite de acelea de "ajutor" gen "vai, vin sa ma joc cu bebe". Serios? Cum o sa te joci cu un sufletel care vrea doar la mami in brate, vrea lapte si la o ora si trebuie ingrijit cu atentie ca sa nu faca colici si altele? Ca sa nu mai zic, ca oricat de draga iti este o prietena, ea vine cu valul de microbi dupa ea care pentru un bebe de o luna pot fi fatali. Da, un mic stranut pentru un adult, poate deveni bronsiolita la un bebe mic.Daca intr-adevar esti intr-o situatie mai dificila din punct de vedere fizic sau psihic si chiar ai nevoie de cineva sa se ocupe de bebe sa il schimbe, sa il spele, persoana respectiva trebuie sa respecte niste norme de igiena foarte stricte si sa iti respecte dorintele 100%, fara comentarii si grimase. Dupa ce bebe creste mai mare si ai vaccinurile alea importante facute, e ok sa se joace prietenele tale cu el. Sa vedem cine mai vine cand el merge de-a busilea toata casa, cand trage de toate si face caca cand ti-e lumea mai draga. Sa vedem atunci in actiune doamnele de se tot dadeau de mare ajutor.
In prima luna si tu ai nevoie de somn ca si bebe. Somnul te ajuta sa te refaci fizic, sa fii pregatita pentru eventuale nopti mai grele cand bebe va plange sau va dori sa fie alaptat/hranit extrem de des. Ca sa poti dormi, ai nevoie de cineva care sa te astepte cu o supa calda cand te trezesti sau cu un ceai sau care sa iti spuna ca deja biberoanele sunt sterilizate.
Suna poate din povesti, insa ajutorul poate fi partenerul de viata, oricat de VIP ar fi, o luna de concediu isi va putea lua, nu pica firma sau jobul si oricine ar intelege ca nu se naste un om in fiecare zi. Poti apela la o sora, la o mama, la o soacra, depinde cu cine crezi ca poti comunica cu adevarat. Daca nu, poti cauta din timp o bona pe care sa o angajezi deja cand esti pe final de sarcina ca sa vezi cum va impacati.Oricine ar fi, discuta punctual si concret ce doresti sa faca si roaga sa ti se acorde rabdare si intelegere. Fara leacuri babesti, fara caldura la maxim in camera copilului, fara fripturi grele si sarmale pentru tine chipurile ca ai nevoie sa ai lapte mult. Poti manca un porc sau un curcan intreg si sa nu ai lapte. Important e sa ai liniste si o alimentatie care sa nu iti creeze probleme si indigestie.
Prima luna merita un efort suplimentar pentru ca este foarte importanta si pentru tine, precum si pentru bebe.
Am mai scris ceva pe tema asta aici, poate iti este de ajutor.
.jpeg)
3 comments
Write commentsFoarte adevarat ai spus ca toata lumea se inghesuie sa vada bebelusul in prima luna, iar dupa ce incepe sa mai creasca si chiar ai vrea sa scapi un pic de acasa, nimeni nu se mai ofera :))). La noi sotul meu si-a luat o luna post natal si apoi si-a dat demisia si am stat primele 4 luni impreuna. Nu pot sa-mi imaginez cum ar fi fost daca as fi fost singura. Nu neaparat ca m-ar fi ajutat tehnic nu stiu cat, dar faptul ca eram toti 3 si mai puteam sa schimb o vorba cu cineva, am mai plecat in excursii, m-a ajutat foarte mult.
ReplyEhhhe ce minunat suna articolul dar uneori realitatea e departe...E drept asa pare ideal, normal. Se pare ca tot ce e normal, nu e ptr mine, eu a trebuit sa nasc prin cezariana si prematur caci bebe era stresat(soc), apoi bebe s-a nascut, ne-au dat drumul acasa dupa 3 zile, nu sugea(alt soc), ne-am internat avea icter si s-a confirmat ca avea si SD, a stat 10 zile in spital, apoi dupa ce am ajuns acasa, partenerul s-a gandit ca e prea mult ptr el si ne-a parasit, aaa nu mai stiu cate socuri, asa dintr-un foc. Mi-ar fi placut sa am parte macar de un strop de normalitate..... :) ! Carmen
ReplyAAA bineinteles ca aveam atzele inca si eu coboram scari/urcam, caci rufele lui tb spalate, certificatul copilului trebuia facut, cateva cumparaturi iarasi era nevoie. Dusul rapid, sa nu cumva sa se trezeasca bebe si sa il deranjeze pe el, care era obosit. Cred ca am gresit mult in alte vieti si in aceasta mi se tot dau lectii.
Reply