De ce nu ma mai duc la Webstock


Incep intai prin a spune ca apreciez mult cand orice organizatie face ceva sa mobilizeze o comunitate si sa o incurajeze sa mearga inainte.
Am mers la Webstock de multe ori, nici nu mai stiu de cate ori, plus la alte evenimente marca Evensys.
La inceput a fost ok, ma refer ca aveam ocazie sa cunosc oameni, au fost evenimente de la care am plecat cu notite, cu multe ganduri, cu inspiratie multa si o senzatie placuta dupa diverse conversatii utile.

Filmul s-a rupt cand la o editie Webstock s-a urcat un mare personaj pe scena si a zis ca "blogosfera s-a basit", ceva de genul, a fost nasol. Si s-a dat el mare cum a plecat el cu masina sa gaseasca "nush" ce cioban in varf de munte, uitand ca si-a primit ditamai campania si bugetul sa faca treaba aia, adica nu a plecat ca nu mai putea el de extaz blogosferic.Si se dadea model, adica el face lucruri out of the box si noi doar scriem ca sa pierdem vremea. Nu a trecut mult si si-a bagat-o si pe nevasta-sa in blogosfera si recent a mai luat si aia niste campanii si niste premii desi nu stiu de unde si pana unde s-a facut si ea blogger.

Alta faza a fost redundanta informatiilor si a prezentarilor, mereu vorbim de ce e viral si ce nu e, de cauze nobile, de proiectele cuiva dintre sponsori, invitam adevarate personalitati, dar nu stim sa le primim la adevarata lor valoare si tot asa.

Adunand cap la cap la ce mi-a folosit sa merg la aceste conferinte de Webstock, am cam ramas putin confuza. Cand eram corporatista, ziua aia era de concediu, imi consumam o zi de concediu sa ma duc acolo. Nu mai stiu la care editie mi-am pus mancare de acasa in geanta pentru ca ma saturasem sa stau la niste cozi sa prind doua tartine. Am scris la sugestii de la prima editie ca vreau sa existe si posibilitatea sa ne platim acolo un meniu si sa mancam civilizat. Mie nu-mi plac mocaciunile, chiar voiam sa platesc ceva si sa stau relaxata. Totodata,desi mare sponsor a fost mereu Vodafone, nici macar semnal la telefon nu aveam din sala in anumite situatii, adica... jenant.

Niciodata nu am vazut invitati si alti bloggeri, decat aceiasi si aceiasi generalisti prieteni cu cei ce coordoneaza treaba la Evensys. Toti vorbeau de pasiune si de avant, insa rar a discutat cineva pe probleme reale ale statutului de blogger, de om de online si despre ce inseamna sa te implici in a creste si in a crea comunitati online. M-am cam saturat de asemenea de acei bloggeri pe care eu ii numesc cronicari de curte sau trubaduri, care scriu dupa placerea si stima dragului de client platitor. Sunt genul care scriu numai in campanii, si de detergenti, si de lapte praf, de orice, doar sa iasa bilantul. E foarte ok sa scrii pentru bani, insa cand tu te dai blogger sufletist si 80% din blog e doar oda brandurilor, este obositor.Parerea mea este ca daca ai trecut de 60% din continut ca fiind platit, nu mai esti blogger, esti manelist platit si canti la tambalul brandurilor, aia nu mai e blogging.

Am apreciat ca exista bloggeri mari si oameni mari de online care raspund la buna ziua si care arata ca te-au retinut, adica nu se fac ca nu stiu cine esti tu cand tu te uiti spre ei. Si iti mai dau like si retweet atunci cand postezi ceva in timpul Webstock. Astia sunt rari, foarte rari. 

Au fost multe momente misto la Webstock, dar prea mult balast si prea mult continut cerut de sponsori.

Acum ca am trecut prin atatea editii, am pus in balanta si decat sa consum 8 ore intr-o sala unde voi auzi iar aceleasi texte, prefer sa stau acasa si sa imi vad de treaba mea si de blogul meu.Pe acei oameni deosebiti pe care am reusit sa ii identific la Webstock, reusesc sa ii gasesc si altfel, ca sa nu mai vorbesc de informatii necesare blogging-ului.

Totusi, daca abia ai inceput treaba cu blogurile si cu online-ul, du-te la Webstock, macar sa vezi cu ochii tai ca elefantii nu poarta buline. Dar ia-ti la tine doua napolitane si o sticla de apa in geanta, o sa imi multumesti dupa aia.



Copiii cu spirit de aventura se pot inalta intr-un balon la Sun Plaza


Cele mai frumoase povesti sunt pline de aventura, asa ca Sun Plaza rescrie pentru cei mici si curajosi  varianta moderna a celor ”Cinci saptamani in balon”. Astfel, toti copiii care au pana in 25 de kg si macar tot atata spirit de aventura se pot inalta in balonul din Sun Plaza pana pe 16 octombrie.

Cum se vede lumea de la inaltime? Ce se intampla, de fapt, acolo sus? Cum se face ca pasarile reusesc sa strabata in zbor distante mari? De ce zboara avioanele? Acestea sunt doar cateva dintre intrebarile pe care si le pun cei mici atunci cand devin fascinati de zbor. 
Chiar daca atunci cand citesc (sau le citesc bunicii) povestile lui Jules Verne, “Cinci saptamani in balon” sau “De la pamant la luna”, cei mici isi pot imagina cum ar fi daca ar zbura, nimic nu se compara cu experienta reala. De aceea, Sun Plaza invita parintii si bunicii sa ii aduca pe copiii pasionati de zbor sa se inalte in balonul cu nacela. Vor putea admira lumea de la inaltime, folosind cea mai veche tehnologie de zbor inventata de oameni.
Cei mici si curajosi se pot imbarca in balon unul cate unul. Greutatea lor nu trebuie sa depaseasca 25 de kilograme. Balonul, amplasat intr-unul dintre atriumurile Sun Plaza, ramane in permanenta ancorat la sol, astfel incat siguranta celor mici sa fie garantata pe tot parcursul zborului. Balonul functioneaza zilnic, pana pe 16 octombrie.
Imbarcarea se face gratuit, astfel incat toti copiii doritori si curajosi sa se bucure din plin de aceasta experienta, oferita in premiera de Sun Plaza. 


De ce e mai bine langa mama


De ce e mai bine langa mama nu cred ca trebuie sa va explic. Pana si cand ne certam cu consortul, amenintarea suprema este "Plec la mama!". Mama e prima certitudine a noastra ca individ, prima dovada suprema de iubire. Chiar daca un copil la nivel rational nu stie ca mama l-a purtat in burta, ca mama l-a nascut etc, el resimte asta si stie ca langa mama totul e mai bine si mai sigur.

Fie ca mama e mai responsabila sau mai putin responsabila, fie ca pe masura ce trec anii nu mai simtim atata necesitate fizica de a fi langa ea ( asa credem noi ca nu simtim), mama e pana la urma fiinta aia care e adevarul ultim, sa zic asa.  Oricat de rau sau de bine ne-ar fi, mama e o cauza a acestui lucru si ne simtim legati de ea, chiar daca uneori nu mai avem relatii atat de apropiate de ea.

Practic o legatura nu tocmai buna cu mama ne afecteaza. Daca avem o mama care nu prea ne-a dat atentie, care a fost mai severa, chestia asta se vede, la fel daca o mama a fost prea afectuoasa si prea legata de noi, iar se vede. E prima demonstratie a extremelor, cand vrem sa intelegem la ce duc extremele, e interesant de studiat cazurile de legatura mama-copil. Nu trebuie sa facem studii elevate, ci e suficient sa ne uitam la noi, la cei din jur, chiar la parintii nostri.

Recent am vazut un studiu, cu tomograf si tot, despre cum evolueaza creierul unui copil in functie de iubirea pe care o primeste. La copilul privat de iubirea materna, problemele cognitive si emotionale vin chiar din carentele dezvoltarii cerebrale. Se zice ca daca copilul nu plange, nu primeste san. Bun, e bine sa lasam bebelusul sa scanceasca un pic, chiar sa planga, pana sa isi primeasca ce doreste, insa sa primeasca si sa nu ajunga ca plansetul in sine sa devina traumatizant. Asta il ajuta neurologic sa dezvolte parti ale creierului, anume ca trebuie sa ceri ceva sa primesti si tot asa. Tragic este cand un copil plange ore si zile in sir si nu isi primeste afectiune etc.



Inca din vremea interbelica, s-au facut studii pe bebelusi ramasi orfani dupa razboi. Unii din ei au fost crescuti in spitale, de medici si infirmiere extrem de bine pregatiti, isi primeau hrana, caldura, insa nu afectiune, majoritatea mureau sau se imbolnaveau. Cei crescuti si cu gesturi de afectiune ce le aduceau o inlocuire a lipsei afectiunii materne, se dezvoltau mai bine si au putut fi plasati in familii.

Una peste alta: fuck the job & other stuff, cand copilul are nevoie de tine, tu trebuie sa fii acolo. Exista concedii fara plata, exista concedii medicale, copilul tau e acolo si el are nevoie de tine. Sunt situatii in care prezenta ta ca mama amelioreaza lucrurile, am vazut cazuri de copii grav bolnavi care au fost vindecati pentru ca mama a fost non stop langa ei, inclusiv la reanimare si in anumite cazuri chiar in sala de operatie. Nu trebuie sa ajungem pana acolo. De asemenea, ia-ti copilul in brate de cate ori vrei si simti, lasa balariile alea gen "daca il pupi zilnic, devine dependent de fusta mamei". No way, dar va sti macar pe cine sa pupe si cum. 

De ce nu sunt glamour


Daca ma urmariti de ceva vreme, stiti ca mai am un blog, cel de beauty si acolo scriu despre o lume ce pare un pic mai glamour. Desi e vorba doar de ingrijirea femeii, de momentele ei de respiro si de rasfat cand primeste un flacon de parfum sau o cutie de fard si simte ca trece in alta dimensiune. Nu e nimic glamour in a te demachia, in a te da cu un fard sau a te da cu parfum. As zice ca e vital si oarecum existential. E un ritual al femei ce se transforma de la an la an devenind mai modern, mai scump chiar, dar ducand catre aceeasi chestie, hranirea unor dorinte feminine foarte elementare - e o greseala aici sa alatur "foarte" pentru elementare, dar e cu scop stilistic - si pe care industrii intregi se chinuie sa le decripteze.Toata lumea vrea sa stie ce vrea femeia si sa ii ofere asta intr-un flacon.

Revenind la treaba cu frumusetea, incepe o intreaga nebunie cu treaba asta de a fi diva, glamour, genul acela de femeie care cand a deschis ochii dimineata are deja rimelul aplicat, un ten dewy si flawless, retineti acesti termeni, si buze super hidratate. Retineti gluma aia cu tipul care a divortat de nevasta-sa in timp ce se machia, s-a recasatorit, a facut si copii, si peste 10 ani cand a trecut sa vada totusi ce face the ex-wife, aia inca se machia.

Mai machiez in timpul liber de placere si de experimentare, mai ales ca tot am o patalama la mana si am facut o scoala pe tema machiajului, si femeile imi spun mereu si mereu acelasi lucru: sa fiu naturala.... dar se poate cu mov si cu gene false? Intotdeauna rad si le zic ca natural eu nu fac, ci doar Dumnezeu, si punem apoi si mov, si glitter si de toate ca sa aratam ca niste fete scoase din cutie. Un machiaj poate dura si doua ore si abia atunci iesi asa cum sunt divele acelea din filme si poze care par ca asa s-au trezit. Cel mai greu este sa faci un machiaj care sa para ca nu e machiaj si sa ii dea femeii un aspect de zeita. Are cineva macar o ora zilnic sa o dedice doar machiajului? Serios? Asta e doar machiajul, atentie. Faza aia cu machiaj in 10 minute nu iese nici pe departe asa cum ne spun vedetele ca le iese lor.

Imi spunea o amica care citeste reviste glossy ca ei nu ii ies acele machiaje express povestite acolo care cica te scot de red carpet. I-am explicat ca un machiaj de red carpet poate lua si 3 ore.

Una peste alta stiti ce vrea femeia?? Timp, oameni buni, timp. Ca pana la urma suntem descurcarete si ne iese si codita neagra la ochi, ne gasim si hainele potrivite, dar sa nu mai fim puse pe repede inainte.

De obicei, acele tutoriale de machiaj se intampla undeva frumos, in fata unei masute de machiaj ca din povesti, ea sta frumos pe un scaun cu pernuta pufi si in fata ei masuta se intinde spatioasa si ordonata ca un raft de la Sephora.

Cum se machiaza o femeie normala dimineata? O sa fac o mica parodie, ca sa radeti si voi, dar ca sa realizam ca de asta nu suntem glamour si nici nu prea e posibil sa fii, decat daca am avea bona, menajera, sofer, copii cuminti ca in reclame si cam atat. Sa incepem parodia.



Ceasul suna la 6:45. Deschidem ochii repede, avem timp sa ajungem la baie inaintea tuturor. Stand pe toaleta, scoatem deja din dulapior o crema de fata, sa fie pregatita. Cat am tras apa, ne spalam repede pe maini, prindem parul cu un cleste si evaluam situatia. O, Doamne, iar se vede culcatul la ora 2. Bun, repede, crema de fata.... fuck, trebuia sa ma dau cu crema de ochi inainte, asta e, maine! Promit ca de maine aplic si crema de ochi. Nici bine nu am pus crema pe fata si ne gandim cum prindem parul, la usa "cioc cioc" si " Mami, fac pipi!". Normal ca deschidem usa, cel mic isi vede de treaba, noi ne pieptanam si scoatem hoc poc fondul de ten. In timp ce ne chinuim sa aplicam fondul de ten, ne amintim ca nu ne-am spalat pe dinti. Pune fondul de ten la loc, ia peria de dinti, ala micu' de pe buda: "mami, ma doare burtica!". Am pus-o. Ii punem mana pe frunte, cam caldut. Dupa zgomote si miros detectam rapid, asta mic are putina diaree. "Te doare burtica". "Da, mami". Luam copilul, il spalam la fund, in viteza asta, daramam fondul de ten in cosul de rufe, asta e, il scoatem mai incolo. Mergem repede la bucatarie, facem ceai de menta, prajim paine, cu ala mic ba in brate, ba pe blatul de la bucatarie. Suna telefonul, e de la birou o colega zeloasa care e de la 7 la birou " Vezi sa nu uiti ca sedinta incepe la 9:30 si sa aduci 4 exemplare din prezentare", ii zici "da, da" in timp ce torni ceaiul in canita, incepi sa il racesti, ala micu' bazaie "mami, nu vreau la gradi azi". Nici nu il mai auzi, iei termometrul, vezi ca are doar 36.8, multumesti lui Dumnezeu si te uiti la el "Mergi la gradi, nu ai temperatura, de la ceai o sa iti treaca si burta". Minune, ajunge bona! E precum Mesia pe pamant, ii pasezi piticul, ii zici sa se tina de el sa ii dea ceaiul pana il ambalezi de mers la gradi. Sotul a iesit deja pe usa, se arunca in trafic, il saruti in fuga, tu te gandesti la fondul de ten cazut intre hainele murdare.
Pac, intri in baie si te simti regina. Iei fondul de ten, pac pac, pudra, pac, pac, blush, pac, pac, eye liner... tragedie. Incerci sa stergi cu o cotoneta, te enervezi, stergi tot, se ia fondul de ten partial, arati ca o mumie. Asta e, stergi tot, dai cu pudra, ruj si gata, oricum ai o borseta in sertar la birou plina de farduri. Imbraci piticul de gradi, tu te chinui sa iti tragi pe tine fusta, bluza, uiti sutienul, te dezbraci, iti pui sutienul, bona in usa "Ce mancarica ii fac pentru azi cand il aduc de la gradi, cred ca de regim, asa e?" Da, Doamne cat o iubesti pe femeia asta si ii spui sa il ia mai repede la gradi ca pranzul sa il manance acasa, sa nu se deranjeze iar la burtica. Mai dai un deodorant asa pe sub bluza, parfum, pantofi, iei incarcatorul, cheile de la masina si te arunci spre usa. Ajungi in masina, iti faci cruce, bagi intr-a intaia. Si pleci, la primul semafor respiri, dai drumul la radio si te uiti in retrovizoare. Ii multumesti mamei ca nu fuma cand a fost insarcinata cu tine si uite asa esti frumoasa si machiata cu aspiratorul. Ajungi la birou si te asezi la computer. Trece o colega pe langa tine si iti spune putin dezgustata "Vezi ca ti-au ramas urme de tus pe obraz". Ridici ochii, ii multumesti si fugi cu necessaire-ul la baie. Si incepi sa faci ce nu ai facut acasa, un pic de corector, fond de ten, pudra, putin fard, rimel, incepi sa arati a femeie.Iesi triumfatoare din baie si intri direct in sedinta cu prezentarile printate.Prezinti mecanic si te gandesti doar cum sa suni mai repede la gradi sa vezi daca cel mic e ok cu burtica. Dupa sedinta, suni, educatoarea iti spune ca e ok, ca cel mic nu a mai zis nimic. Ajungi la baie, te uiti in oglinda, iar ai urme de fard pe obraz, uf, de la ce oare? Iar rujul ala rezistent de ai dat pe el cat pe o pereche de pantofi nu a mai lasat nici o urma, desi de dimineata si pana acum nu ai mancat nimic. Stii ca ai gresit ceva de nu iti iese ca fetelor de pe coperti glossy, dar nu apuci sa te gandesti mult la asta...suna telefonul...

Povestea de mai sus e probabil in diverse variante si combinatii povestea reala a femeilor, adica acele 99.9% din total femei, restul sunt ...glamour.

Portret de scolar in Sun Plaza



Știți fotografiile din clasa întâi? Vi le mai amintiți? Când venea un fotograf la școală, ne așeza într-o bancă, ne dădea un caiet și un stilou și noi ne prefăceam că scriem, uitându-ne la fotograf? Rar a ieșit cineva bine în pozele alea… Ei bine, Sun Plaza și Cristian Șuțu de la www.fotounion.ro dau ocazia tuturor școlarilor din clasele I-XII să își facă fotografii reușite, sub conceptul ”Portret de școlar”.

Practic, orice elev poate veni in Sun Plaza în perioada 12-21 septembrie, în intervalul 14.00 – 19.00, pentru o ședință foto profesională, oferită gratuit de Foto Union.
În studioul foto amenajat în Biblioteca Sun Plaza la parter, vor exista ghiozdane, globuri, hărți, bentițe cu pampoane pentru cei care doresc fotografii clasice, dar și tablete, laptopuri – pentru școlarii moderni.
La finalul ședinței foto, participanții primesc fotografia în format electronic. De altfel, toate fotografiile vor fi postate pe pagina www.facebook.com/Sun.Plaza.Shopping.Center.

Sun Plaza invită în acest proiect și elevii din programul A doua șansă. Aproximativ 40 de elevi asistați de către Organizația Salvați Copiii, vor beneficia de o vizită în Sun Plaza, care va cuprinde, pe lângă ședința foto profesionistă, oferirea unui set de rechizite și a unui prânz în centrul comercial.
Organizația Salvați Copiii derulează programul A Doua Șansă în parteneriat cu școli gimnaziale din București și alte 10 orașe. Programul vine în sprijinul persoanelor care nu au fost niciodată înscrise în sistemul de învăţământ şi celor care au abandonat şcoala şi au depăşit cu cel puțin 4 ani vârsta corespunzătoare clasei.

Ștefan, un adolescent de 17 ani, a învățat că viața este o luptă la o vârstă la care alți copii sunt încă lipsiți de griji. Face parte dintr-o familie numeroasă, cu șapte copii și nu-și amintește să fi avut vreodată mai mult decât strictul necesar.
La numai 12 ani, Ștefan muncea alături de tatăl lui de dimineață până seara și era din ce în ce mai obosit; așa încât din acel an nu s-a mai dus la școală.
În urmă cu doi ani a discutat cu asistenții sociali de la Salvați Copiii care l-au sprijinit să se înscrie în Programul A Doua Șansă și i-au asigurat rechizitele necesare. Astăzi, din nou elev, Ștefan le transmite tuturor colegilor lui să aibă un an școlar cu rezultate bune.

Mai multe informații despre maratonul de ședințe foto profesioniste Portret de școlar” găsiți pe site-ul Sun Plaza http://www.sun-plaza.ro şi pe pagina de facebook  www.facebook.com/Sun.Plaza.Shopping.Center .

Despre Sun Plaza
Sun Plaza Shopping Center, aflat în sudul capitalei, este un proiect dezvoltat şi deţinut de S IMMO AG, listată la Bursa din Viena, fiind cea mai veche companie de investiţii imobiliare din Austria. În prezent, proiectul este administrat de CBRE România. Deschis în februarie 2010, centrul comercial Sun Plaza oferă peste 140 de magazine internaţionale şi locale precum: Cora, Leroy Merlin, H&M, Zara, opţiuni de divertisment asigurate de complexul cinematografic Cinema City ce deţine 15 ecrane, o zonă dedicată pentru bowling, o terasă de vară aflată la înălţime şi numeroase restaurante cu bucătărie variată. Sun Plaza deţine o suprafaţă închiriabilă de 81.000 m² şi peste 210.000 de m² suprafaţă construită. Centrul are o capacitate de 2.000 de locuri de parcare gratuite şi dispune de o legătură excelentă la sistemul de transport public cu acces direct la reţeaua de metrouri, autobuze şi tramvaie. Legătura cu staţia de metrou Piaţa Sudului se face printr-un pasaj subteran cu o ofertă comercială diversificată.

Despre CBRE Group
CBRE Group, Inc. (NYSE:CBG), companie listată la S&P 500, cu sediul central în Los Angeles, este cea mai mare firmă de servicii comerciale imobiliare din lume (conform veniturilor din anul 2012). Compania are aproximativ 37.000 de angajaţi (excluzând afiliaţii) şi deserveşte proprietarii de active imobiliare, investitorii şi chiriaşii prin intermendiul celor peste 300 de birouri din întreaga lume (excluzand afiliaţii). CBRE oferă consultanţă strategică şi executorie pentru vânzarea sau inchirierea proprietăţilor, servicii corporatiste, managementul proiectelor, proprietăţilor şi altor facilităţi, consultanţă în materie de credite ipotecare, estimare şi evaluare, planuri de dezvoltare, managementul investiţiei, precum şi cercetare şi consultanţă. Pentru mai multe informaţii, vizitaţi www.cbre.ro.

Despre Portret de școlar
Portret de școlar este un eveniment tradițional Foto Union ce se desfășoară anual la începutul lunii septembrie. În 2016, proiectul ajunge la a cincea ediție anuală. Pentru consultarea precedentelor campanii, accesați www.facebook.com/portretdescolar.

Despre Organizația Salvați Copiii
Salvați Copiii este o organizație neguvernamentală, asociație de utilitate publică, non-profit, democratică, neafiliată politic sau religios, care militează activ pentru protecția drepturilor copilului în România, din 1990, în acord cu prevederile Convenţiei Naţiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului, cu Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene și cu legislația României.  

Salvați Copiii adoptă o poziție independentă în raport cu acțiunile și măsurile instituțiilor, recunoscând că implementarea legislaţiei şi a politicilor publice în materia drepturilor copiilor nu poate ignora strânsa colaborare dintre autorităţi, familie, copii şi societatea în care fiecare actor implicat îşi acceptă responsabilitatea conform principiilor unui parteneriat autentic şi viabil.  

În calitate de membru al Save the Children International, cea mai mare organizaţie independentă din lume care promovează drepturile copilului şi care cuprinde 30 de membri şi desfăşoară programe în peste 120 de ţări, VIZIUNEA noastră este o lume care respectă, pentru fiecare copil, dreptul său la supraviețuire, educație, protecție și participare, asumându-ne MISIUNEA de a obţine progrese importante privind modul în care copiii sunt trataţi şi producerea schimbărilor imediate şi de durată în viaţa acestora. În cei 26 de ani de activitate, peste 1.340.000 de copii au fost implicați în programele și campaniile Organizației Salvați Copiii.         



Miroase a pisica


Se spune ca daca intri intr-o casa unde exista o pisica, miroase a pisica si multora nu le place asta. Ma numar si eu aici, nu imi place sa intru undeva unde miroase intens a pipi de orice, fie de pisica, caine sau provenind de la alt mamifer si chiar de la om.  Am bafta sa cunosc oameni cu pisici in casa carora nu se simte mirosul acela neplacut mentionat mai sus si zic ca in categoria lor ma incadrez si eu. Pisicile noastre, pentru ca de acum sunt doua, sunt cuminti si cu un grad de civilizatie peste multe alte specii ce le sunt superioare pe scara zoologiei.

Cand cineva ma mai intreaba "vai, da' nu miroase?" atunci cand aude ca am doua pisici, am cateva lucruri sa le spun:
1. Pisica mea are o litiera unde isi face treburile zilnice, in care am un anume nisip din pietricele de silicon  care absorb substanta si miros. Pisica mea face pipi doar acolo, nu scapa pe langa nimic, din contra, isi acopera "treburile" cu alte pietricele si paraseste litiera cand totul e acoperit si ingropat.
2. Pisicile se spala singure si o fac cu mare dedicare. Dupa fiecare vizita la litiera se spala indelung, seamana un pic cu japonezii aceia care cer baie cu bideu la birou pentru ca altfel nu pot lucra. Ii inteleg pe japonezii cu pricina si de asta le si apreciez pe pisici ca natura le-a dat capacitatea de a se pastra curate.
3. Lucrand prin diverse mari corporatii si in birouri de fitze, am intampinat situatii mai penibile decat e acela cand pisica mea este surprinsa in timp ce isi acopera "treburile" la litiera... sunt oameni civilizati si sus in scara ierarhica care fie nu stiu sa gaseasca butonul care trage apa sau peria care sta de straja toaletei pentru momente critice.

Am fost cat am putut de plastica si de retinuta in exprimare, dar va spun ca prefer de o mie de ori sa strang nisipul din litiera pisicii mele si sa fac curat dupa ea decat sa merg la orele de varf in vreo toaleta de la Baneasa Mall de unde ies doamnele pe tocuri si cu posete de firma fara sa traga apa  sau nenimerind cosul de gunoi spre a-si arunca gunoiul menajer. Brrr.... Ca sa nu mai zic ca mirosul de transpiratie uman e de 100 de ori mai insuportabil decat cum ar mirosi ceva pipi de pisica.

Tot eu am mosit-o pe pisica noastra cand a fatat si am ramas surprinsa ca pana si in durerile fatarii si dupa fiecare expulzie, ea stie sa stranga si sa curete orice urma care ar putea deranja vizual pe cei prea sensibili la chestiile de pisica.

Nu imi plac insa acele case unde exista prea multe pisici si da, se simte miros, pentru ca oamenii care le tin nu le ingrijesc si nu curata dupa ele. Am vazut si la TV atatea cazuri deja patologice cu oameni care tin cate 10 pisici in casa si nu curata cu saptamanile dupa ele, acolo e problema umana, nu pisiceasca.

Una peste alta, daca mai aud pe cineva ca imi comenteaza ceva despre pisicile mele, il rog sa faca un tur de wc-uri in zona birourilor din Pipera si mai discutam dupa daca pisica mea miroase sau corporatistul miroase.

Iar daca nu va plac pisicile, e treaba voastra, dar nu va luati aiurea de ele.

Da like si share


Da like si share si castiga. Cam acesta este dulcele refren din Social Media in ultimii ani, dulcele refren de concurs. Concursurile la baza sunt ceva misto. Daca tot stai pe Facebook, bloguri si alte canale de Social Media, poti sa te amuzi participand la concursuri si uneori poti si castiga. Concursurile acestea tin si de entertainment, de promovare, de diverse chestii.

Intre timp, s-a dezvoltat si o comunitate maricica a concursomanilor, oameni obsedati de concursuri, care nu rateaza vreunul si care ar fi in stare sa participe de pe 100 de conturi, pe care le si creeaza dealtfel, doar sa castige un set de lenjerie de pat, niste casti de telefon sau vreo 3 sampoane. De obicei, premiile cam din zona asta sunt, produse de larg consum, uneori vouchere, cate un aparat foto destul de rar, in fine, ce isi permite cel care se promoveaza prin genul acesta de actiuni.

Am organizat si eu concursuri si organizez in continuare si pe acest blog si pe BeautyBarometer. E o forma de a intra in atentia voastra, de a va face sa reactionati si totodata e o forma de a recompensa din cand in cand atentia pe care o acordati muncii mele pe blog.

Pentru ca am vazut tot felul de lucruri ciudatele in ultima vreme, as vrea sa va spun putin parerea mea despre concursurile de pe bloguri si despre cum consider eu ca trebuie sa fie tratate si de bloggeri si de voi, cei care participati.

1. Orice blogger isi stabileste propriile reguli de concurs, ca vrea sa fie cu tragere la sorti, ca vrea sa aleaga el castigatorii, e problema lui. In orice caz, nu va forteaza nimeni si nimic sa participati daca nu va place. Tot asa el stabileste ce premii ofera si cum le ofera. Am vazut persoane ofuscate ca premiul se livreaza prin Posta Romana. Ca idee, am vrut eu candva sa fiu generoasa sa trimit un premiu prin curier, castigatorul era dintr-o localitate mai marginasa si transportul pana acolo era valoarea dubla a premiului.

2. Daca ai participat la un concurs, e bine sa fii un pic atent la termeni, adica cand se va anunta cine a castigat si unde. E ciudat cand dupa ce se termina un concurs, la o saptamana, apar diverse persoane sa intrebe "dar unde s-au anuntat castigatorii???". Imi vine uneori sa le spun ca i-am afisat in curte la Casa Poporului. Si cand raspund ca "pe blog" si cand sunt intrebata "care blog", imi vine sa ii trimit direct pe blogul lui Zoso, poate gasesc acolo informatia. Normal ca doar pe blogul pe care am organizat concursul voi si anunta castigatorii, nu pe alt blog.

3. Daca nu ti-a placut ca nu ai castigat asta e, iti reamintesc ca este un concurs, nu pot castiga toti participantii. Daca observi o abatere de la reguli, o poti comunica organizatorului obiectiv, fara sa folosesti injurii si alte fraze mai greu de digerat.

4. Premiile si le stabileste fiecare, unii bloggeri au posibilitatea sa dea premii mai consistente, unii mai mici.  Sunt uneori si sponsori, ei la randul lor pot fi mai generosi sau mai putin generosi. Nu e cazul sa emiti judecati de valoare si sa categorisesti bloggerii dupa asta.

5. E frumos sa anunti cand premiul a sosit in mainile tale si sa multumesti, scurt, nu trebuie sa scrii povesti. Insa e bine sa anunti ca totul a ajuns ok. Tot asa daca premiul nu ajunge la timp, e bine sa anunti pentru ca pot aparea probleme la Posta si cel care a organizat e bine sa fie avertizat sa mearga sa verifice si sa faca reclamatie.

6. Ca si blogger, e frumos sa anunti daca nu poti anunta castigatorii la data stabilita. Se poate intampla sa ai probleme si sa nu te poti ocupa sa alegi castigatorii, insa daca soseste data anuntata, e bine sa faci un update si oamenii sa stie ce si cum. Totodata e bine sa verifici si de doua ori daca cei pe care ii consideri castigatori au indeplinit propriile tale reguli anuntate in concurs.

7. Au aparut concursomanii. Ca si hobby sa participi la concursuri nu e chiar ceva condamnabil, e mai urat cand ei devin agresivi, cand participa cu 100 de conturi si cand te "trash"-uiesc prin comentarii ca nu le-ai dat nimic desi ei meritau.

Momentan cam asta e tot ce voiam sa zic pe tema asta.... aa, sa nu uit de faimosul comentariu "particip" pe care il detest. Funny, nu-i asa?