Copilul tau chiar mananca broccoli?

 


Cum adica, copilul tau chiar mananca broccoli? Cu scandal, asa e? Vai, dar ce ii pui pe deasupra? Il lasi cu telefonul in fata cat mananca?

Cam asta a fost unul dintre interogatorii candva cand se putea merge la restaurant si juniorul meu a intins mana nonsalant sa ia o bucata de broccoli din farfurie.

In alt context, altcineva ma intreaba cum de copilul meu mananca humus. Sau cum de nu a sarit pe Cola sau de ce nu avea dulciuri in ambele maini cand pe masa erau platouri intregi. Am dat din umeri si am zis ca asa mancam noi de cand suntem parinti. Adica copilul vede pe masa de toate, nu ne sclifosim, mancam de placere, nu avem interdictii, l-am lasat sa guste si porcarii gen Cola insa i-am explicat diferenta intre a gusta sa vezi cum e si a manca efectiv.

Eu am fost un copil extrem de pretentios la mancare, mofturos incredibil. Mama a facut eforturi de eroina intr-o perioada cand orice aliment se procura cu dificultate, coada, dat pe sub mana. Insa astazi poti sa gasesti orice. Intra acum in orice magazin alimentar, mai mic sau mai mare, gasesti si pui, si banane si portocale. Si broccoli.

De ce nu le place copiilor broccoli? Pentru ca nici parintii lor nu se prea inghesuie sa manance asta. Si nu doar asta.

Imi amintesc criza de isterie declansata de niste mamici cu idei de parenting chipurile avansate cand la fiu-miu la gradinita s-a dat supa crema de linte. Unele mamici au spus ca ai lor copii au fost chinuiti cu aceasta mancare foarte dificila si execrabila la gust. Al meu a mancat, iar mie imi ploua in gura gandindu-ma la supa aia de linte care nu e doar gustoasa, este extrem de sanatoasa si satioasa. Dar pentru acele mamici faptul ca supa de linte nu e foarte prezentabila si nici gustoasa din perspectiva lor, a fost un adevarat supliciu pentru odraslele obisnuite cu pireutul de cartofi si supita cu taietei de casa, sigur, facuti traditional, povestiti in parc de mamicile gospodine cu adevarat.

Ce va manca copilul? Cam ce mananci si tu.

Nu mananca? Ia vezi intai ce mananci tu si cum mananci. Si iti raspunzi singur.



VIA NATURALIA GENERAL 200X200

Cand nu mai poti sa plangi


 

Astazi a murit tata.

Peste o luna ar fi implinit 73 de ani.

Vestea e inca proaspata, imi suna in cap ca un zgomot de fond suparator, dar la care totusi esti atent sa deslusesti ce inseamna.

In mod normal se zice ca trebuie sa plangi. Sa ne bocim mortii. Sa jelim.

In ultimele 3 luni am plans sec, am plans nervos, am plans de frica si de deznadejde. Incercam sa imi fac tatal sa manance, pentru ca de putina aia mancare mai atarna viata lui. Am plans mocnit cand am vazut primul cheag de sange intr-un lighean. Mizeria umana si boala ne sunt date ca niste poveri dure si cinice.

Am stat langa el. L-am certat sa manance, sa bea, sa mearga la baie. Am strans din dinti. Am vazut sange, am vazut lacrimi, am vazut ce nu credeam ca suferinta poate scoate dntr-un om.

De ani de zile eu ma exprim prin scris. Scrisul mi-e si plans, mi-e si ras, mi-e bucurie, mi-e gand rapus sau amplificat. Scriu de la 4 ani jumatate, asa ca si cand plang, eu trebuie sa scriu. O fi o deviatie, nu stiu, dar asta simt. Si cand am mers la psiholog, mereu am spus ca forma mea de exprimare maxima si instinctuala e prin scris.

Nu am fost copilul lui preferat, nu am fost persoana aia pe care el sa o sune sa ii zica ca ii e dor. Nu i-a fost usor sa devina tata un pic prea devreme si in felul lui a incercat sa exprime asta. Nu mereu intr-un mod fericit. Dupa descoperirea bolii insa s-a intors spre mine cum nu a facut-o niciodata. Pentru cam 2 luni eu am simtit ca vorbesc cu cineva care mi-e 100% tata. Dar boala cinica si afurisita i-a rupt din blandete, din graiul bland, din dorinta de orice. Si l-am pierdut iar. Poza de mai sus eu am trait-o, nu a avut cine sa o pozeze, dar mi-a ramas in minte. Dupa operatie, cand l-am luat acasa, l-am rugat sa ma tina de maini, chipurile sa verific daca are forta in ambele maini. Insa el a zambit si mi-a zis ca asa maini puternice am si ca stie ca se poate baza pe mine. Nu am sa uit niciodata. minutul meu de eu si tata.

Sunt oameni care nu si-au cunoscut tatal. Sunt copii ce au crescut fara tata. Nu stiu cat si unde e bine, nimic nu se poate generaliza. Sunt tati violenti, iresponsabili, asupritori pe care aproape ca nu ii vrea nimeni. Dar tot ei sunt vectori de viata, pana la urma ceva din ei a venit in tine si va veni si ziua sa intelegi de ce fie ai suferit, fie ai fost chinuit sau ignorat.

Am avut norocul sa am un bunic matern un tata absolut, pe care il plang si azi.

Acum ii plang pe amandoi. Chiar nu mai am nici un tata in viata. Stiu insa ca de unde s-or fi pozitionat ei in univers, ceva din energia lor vine si spre mine. 


Monini, un centenar de savoare



Povestea Monini începea acum 100 de ani, când Zefferino Monini, urmându-și instinctul și intuind abilitățile sale de organizare și management, a dat viață - la Spoleto, în Umbria, Italia - unei societăți comerciale de produse alimentare. Astfel lua naștere, în compania Monini, celebrul ulei de masline - în activitatea desfășurată de atunci conturându-se tot mai mult o concentrare exclusivă asupra uleiului de măsline extravirgin. Aceasta direcție va fi plină de satisfacții, iar succesul nu se va lăsa deloc așteptat. Rezultatele excelente duc la sporirea zonei de distribuție și vânzare, uleiurile de măsline extravirgine Monini ajungând să fie cunoscute în toată lumea grație calității acestora și aromei consecvente.


Scopul celor din familia Monini a fost, este și va fi să împărtășeasca dragostea lor pentru uleiul de măsline extravirgin sub forma produselor de calitate superioară, cu aroma inconfundabilă și statornică, având convingerea că lucrurile bune sunt cele care vor dăinui în timp. Secretul calității uleiurilor de măsline extravirgine Monini este tocmai acesta - aroma lor. Personal, Zefferino Monini degusta uleiurile pentru a le alege doar pe cele ale căror calitate și aromă le puteau asigura numele Monini. Și astăzi nepotul său, Zefferino, împreună cu echipa lui de specialisti își asumă sarcina zilnică de a degusta uleiurile, pentru a le alege doar pe cele capabile să susțină angajamentul calității Monini, oferind aromele proaspete și unice promise.


Povestea Monini continua și astazi, uleiurile de măsline extravirgine Monini fiind prezente în peste 80 de țări de pe aproape toate continentele. La baza întregii activități a Grupului Monini stă RESPECTUL: respectul pentru natură, respectul pentru consumatorii produselor Monini, respectul pentru toți membrii numeroasei familii Monini – cei care muncesc cu credință și devotament pentru a aduce pe mesele noastre produse de o calitate exemplară și consecventă!


În așteptarea aniversării următorilor 100 de ani ne luăm angajamentul de a oferi aceeași calitate și aromă consecventă, aceleași produse de o calitate excepțională!


De 100 de ani Monini mulțumește clienților săi care îi apreciază aroma inconfundabilă.


Sursa: comunicat de presa


Scoala online nu ne place



 Scoala online nu ne place. Facem spume. Postari pe Facebook, culmea, tot online. Ne revoltam agitam si copilul, si bunicii si vecinii de toata aceasta conspiratie.


Trecem toti prin amnezie. Uitam oare ca odraslele noastre, oricat de educate sunt, tare mai trag la ecrane, insa de cand erau mici. Unii au butonat prima data pe un telefon inainte sa faca la olita.

Fireste ca nu e ok ca un copil sa stea singur in fata unui computer sau telefon - pentru cei ce au - si sa se concentreze la lectii.Nu e normal sa nu socializeze, sa nu intre in contact cu colegii. E greu sa explici o adunare sau o impartire doar pe un ecran. Cum scoti copilul la tabla? Cum esti sigur ca pustiulica nu sta cumva cu alt telefon sub nas pe care se joaca diverse in timp ce tu, ca profesor, te strofoci sa ii explici o conjugare de verb Sau culmea, ca nu sta si mama in spatele ecranului si ii sufla ce sa spuna.

Uite aici revenim la treaba aceea pentru care unii ne flutura cursurile de parenting pe sub nas. Copiii nu prea mai sunt disciplinati pentru ca nici noi nu suntem disciplinati.

Cand ni s-a spus sa purtam masca, sa nu ne mai foim atata si sa evitam intalniri inutile cand inca virusul Covid nu era cat casa, ni s-a parut ca e cine stie ce conspiratie si ca vai, ce chin se revarsa asupra noastra. Cum sa stai draga duminica acasa? Pai cine mai freaca mall-urile, pietele si magazinele, bancile din parcuri pe care mancam seminte inghesuiti si ne aratam telefoanele.


Vizite de complezenta, mers la diverse intalniri, uitat de masca ca na, e borring si inutil si oricum in masca sunt mai multi microbi si probabil si un fir care ne leaga direct catre cine stie ce geniu al raului. Niste scenarii de teatru al absurdului sau al prostiei umane.


Iar astazi ne lamentam ca cei mici stau toata ziua cu ochii in computer pentru ore.

Ar fi o idee, sa nu ii mai lasam sa stea atata pe PC sau telefon dupa ore si ar sta fix cat stateau inainte si noi ne faceam ca nu vedem asta. Cred ca fiecare traia fantezia ca al lui copil sta acasa cu nasul in carti, albume si planse de la Ikea, dar nu, 99% stateau tot pe telefon, iar restul de 1% se uitau pe telefoanele copiilor care aveau voie sa aiba telefon.

Astept sa apara parenting gurus sa ne invete cum sa dezvatam copiii de ecrane. Pana atunci va spun ce fac eu.

  1. Stau de vorba cat pot de mult cu cel mic
  2. il pun la treaba, desi ne certam. Adica sa isi stearga praful in camera, sa isi faca patul singur, sa duca farfuria la bucatarie. Sunt deja zile cand face singur asta.
  3. are animale de care trebuie sa mai aiba grija - niste pesti, un hamster, o pisica si un caine.
  4. stau si citesc ostentativ langa el , ma fortez sa fac asta macar la 2- 3 zile.
  5. iesim afara cu cainele.
  6. a invatat la 10 ani sa isi bage singur rufele la masina de spalat, da, eu pun detergent, eu pornesc masina, insa el le aduna si le baga. Ba uneori le si scoate din masina in cos.
  7. ii dau mici treburi mai complexe pentru care il recompensez cu niste bani la pusculita, gen sa imi caute ceva in dulap ce eu nu gasesc.
Cam atat.

Gandeste-te cand erai mic si afara ploua si era frig, noroi si ceata ce ti-ai fi dorit sa te dai jos din pat si sa incepi scoala de la tine din casa. Sau ce happy ai fi fost sa nu te mai duci la buda scolii unde sigur era un coleg mitocan care se pisa pe jos pe langa buda. acum te duci la buda de acasa.


De 10 ani sunt mama

 


De 10 ani sunt mama. Ce a insemnat asta concret?

Mi-am dorit foarte mult sa am copilul meu, pentru ca ani de zile am ajutat pe alti copii care nu erau ai mei.

Nu a fost atat de usor, pentru ca am avut vreme cu adevarat de mine mai tarziu si am gasit omul cu care sa am acest copil si tarziu. Nu voiam sa fie cineva simplu donator, ci sa fie prezent ca un tata complet in viata mea si a celui mic.

Prognozele medicale nu erau bune, cam 10 luni am asteptat si vreun an inainte m-am pregatit fizic, sa reglez la nivel anatomic tot impactul muncii si al stresului acumulat in timp.

Am fost si voi fi prezenta ca mama, pana acum am lipsit concret din peisajul lui cumulat poate maxim 12 zile. In primii ani, ma refer pana la 7 ani. deloc. Eu una am resimtit intens absemta fizica a parintilor in primii ani, chiar daca bunicii mei materni mi-au fost cei mai buni parinti pe care i-am cunoscut vreodata.

Sursele pe care le-am folosit ca sa invat sa fac tot ce pot eu mai bine au fost medici, o dula, psiholog si site-uri specializate. Am evitat si evit toata aceasta filozofie de parenting, am intrat de doua ori in niste grupuri de mamici pe Facebook si am fost socata la propriu ca o femeie cu facultate, mama, asculta pe alta la fel ca ea, fara specialitate in pediatrie sau macar asistenta de pediatrie, asupra diverselor chestii medicale legate de copii.  Bine, in timp am vazut ca sunt si pediatri care dau niste recomandari care pur si simplu te fac sa intelegi ca si un medic cedeaza in fata unei presiuni de prostie exersata. Plus ca nu am avut timp de Facebook, nu in acest mod. 

In primii doi ani am functionat fara bone, fara nimic, cu ajutor din cand in cand, pe perioade de maxim o saptamana, cand ajungeam la crize majore. In special, la mine criza majora era ca nu apucam sa mananc si sa ma odihnesc. 

Revenirea la munca mi-a aratat ca o corporatie care se da cu fundul de pamant ca echipa este ca o familie nu vrea de fapt mame si are amnezie avansata fata de performanta mea dinainte. Pe langa asta, am dat peste colegi cu un caracter cel putin abject. Dar mai bine, asa mi-am dat seama ca a sta acolo, chiar daca conditiile financiare erau foarte bune, insemna sa ma otravesc zi de zi si sa ii duc copilului acasa o mama otravita.

Am realizat ca cel mai putin imi este teama de saracie sau de munca, dar nu pot trai intr-o ipocrizie sufocanta.

Spun si unele mame ca timpul trece repede. Nu mi se pare deloc. Am trecut in perioada asta prin doua crize de surmenaj, a doua fiind majora. Mai exact ajunsesem sa nu ma pot ridica din pat, iar mesajul de cerere de concediu l-a scris sotul meu catre clientul cu care lucram atunci. Eram freelancer. Si asa sunt si acum.

Doi adulti sa functioneze full options cu serviciu, casa si masa pentru un copil e o munca titanica. Am avut bona incepand de la 2 ani, cand ne-am dat seama ca o gradinita particulara, desi impecabila, nu oferea ce trebuia sa primeasca de fapt un copil. Bona insa se ocupa de copil, asa am si covenit, pentru ca un copil are nevoie de prezenta reala, nu de cineva care doar ii schimba scutecul si face curat prin casa. Am avut norocul major ca dupa multe selectii si recomandari  sa gasim un om super, pe care l-a validat Mihai. 

Ideea a fost si este ca vreau sa ofer copilului ce e mai bun pentru el, nu convenabil pentru mine. Da, convenabil ar fi fost poate la un moment dat sa il lasam cu bona 3 zile si sa plecam nu stiu pe unde. Dar ne-am dat seama ca nu vrem asa ceva. Iar ca idee, pentru cei ce ridica acum o spranceana, viata de cuplu exista la modul cel mai activ si real din momentul in care am aflat ca sunt insarcinata si pana azi Ne simtim extraordinar de bine in casa noastra, la fel cum spun alti parinti ca ei nu se pot destinde decat dupa ce isi duc copiii la bunici sau ii lasa cu bone si alte persoane.

Am mers in vacante cu el, atunci cand am considerat ca vacantele au o semnificatie pentru el. Faptul ca ii schimbi scutecul copilului la Paris sau la Bucuresti pentru el nu are nici o importanta. A, ca tu vrei sa postezi pe Instagram o poza idioata de cat de happy esti tu cu bietul bebelus trambalat prin avioane si hoteluri, e problema ta. Crede-ma ca vei avea full time sa te plimbi dupa ce el ajunge la momentul cand iti spune ,,bai, mama, ia mai pleaca si tu de acasa". Eu am trait momentul si a fost super, sa imi spuna ca s-a simtit foarte bine cateva zile fara mine, dar totusi dupa 4 zile, a fost tare bine ca am venit.

Mi-am crescut copilul sa fie onest, iar asta il ajuta mult. Asa am facut diferenta si intre ce inseamna cu adevarat prieten si ce este doar coleg sau o cunostinta. Inclusiv in familie.Da, ii dau reject poate anumiti oameni, asa cum si el da reject, insa isi mentine o zona curata in jur, fix cum sunt si eu.

La capitolul alimentatie, mereu am fost intrebata cum de el mananca si chestii sanatoase considerate gretoase de alti copii. Si am zis simplu: ce manca el, mancam si eu, m-a vazut mancand brocolli si humus cu atata placere si nu a trebuit sa ii spun, hai, mananca ca are vitamine.  I-am oferit mereu exemplu. Sper sa functioneze in continuare. Sper insa sa nu imi preia elanul pentru munca care pe mine m-a pus jos de cateva ori, dar am mari sanse sa cred sa nu. De vreo 2 ani invatam si lenevirea utila, impreuna.

Daca coplului ii spui ,,vai, mananca asta ca e bun", nu prea va manca. Insa daca te vede pe tine ca infuleci ceva, va manca si el ce mananci tu.

Idem cu alte activitati. Daca te va vedea pe tine facand ceva, cam aia o sa faca si el. Degeaba il duci la gradinite mega fandosite. Daca tu acasa stai toata ziua la filme, uiti sa te speli, vorbesti urat, stai cu sticla in mana, freci telefonul pe jocuri si aplicatii penibile sau altceva, cam asta e prognoza sa faca si el. Sau poti avea un copil cu adevarat socat care se va opune la ceea ce faci. 

I-am spus si nu de multe ori, i-am explicat de ce nu are voie sa faca anumite lucruri si asta e la ordinea zilei. Sunt ferma, dar nu dura. Si vad ca si el deja stie sa spuna nu fara a fi agresiv. A-l lasa sa mi se urce in cap nu ii este lui de folos in primul rand. A inteles ca are camera lui, zona lui de joaca, biroul lui, micile lui sarcini in casa. Gen sa duca farfuriile la bucatarie dupa ce mancam. Sa isi puna hanele in dulap, sunt chestii pe care le repetam de la 3-5 ani, intai in joaca, apoi serios treptat.

Eu zic ca e mai bine sa te vada fericit in adevaratul sens al cuvantului si atunci va invata si el lectia asta. Daca simti ca faci efort in a face chestia asta, la tine e problema, nu copilul e cauza incapacitatii tale de a fi fericit cu el. Asta aviz mamicilor ce se dau lovite si sacrificate de greutatea de a fi mame.

Mai, ma pregatesc activ si serios sa fiu mama de adolescent. Am elucidat cu el un pic ce sunt prezervativele, informatii despre ciclul menstrual cred ca are chiar prea multe si le si stie, cam atat.





Ai grijă de imunitatea ta cu DETRICAL




Știați că organismul uman are capacitatea de a produce singur vitamina D? 

Însă, pentru aceasta, este nevoie să fie îndeplinită o condiție importantă: expunerea zilnică la soare minim 15-20 de minute. Acest lucru nu este ușor de făcut, mai ales în această perioadă dificilă pe care cu toții o traversăm, în care trebuie să stăm în casă, dovedind astfel că putem fi responsabili și precauți în fața amenințării atât de prezente.


Pe lângă bine-cunoscuta Vitamina C, trebuie să știm că, de asemenea,Vitamina D, cunoscută și drept „vitamina soarelui”,  joacă un rol esențial pentru menținerea sănătății întregului organism. Unul dintre rolurile sale este acela de a menține nivelul normal de calciu și fosfor în sânge, dar și de a facilita absorbția calciului în corp pentru oase puternice și dinți sănătoși. 

De asemenea, vitamina D are un rol deosebit de important în protejarea și întărirea sistemului imunitar și în susținerea funcției musculare normale.


Primele semne ale unui sistem imunitar slăbit

Din când în când, ne putem confrunta cu stări neplăcute de apatie, lipsă de energie și concentrare, iar acest lucru se poate intensifica în special în sezonul rece. Toate aceste lucruri sunt semne că sistemul nostru imunitar este slăbit și că a venit momentul să facem ceva pentru a ne proteja. Ei bine, deficitul de vitamina D poate fi unul dintre cei mai importanți factori în slăbirea sistemului imunitar, motiv pentru care trebuie să acționăm în consecință pentru a ne apăra de virusurile care ne “pândesc” la tot pasul. Studiile de specialitate efectuate arată că mai mult de jumătate din populația României suferă de deficit de vitamina D.

De aceea, e bine de știut că o simplă analiză de sânge poate identifica foate ușor dacă ne confruntăm sau nu cu deficit de vitamina D.


Ce e de făcut?

Pentru ca sistemul nostru imunitar să țină piept afecțiunilor sezoniere, specialiștii recomandă ca Vitamina D sa fie luată în așa zisele luni cu R – așadar, în lunile de toamnă și iarnă, dar desigur și pe tot parcursul anului, în cazul în care pe timpul verii nu s-a asigurat o expunere adecvată la soare, care să permită sinteza în piele.

Doza zilnică recomandată pentru copii este de la 400 la 600 UI, iar pentru adulți este de la 800 la 2.000 UI. Cei vârstnici au nevoie de 1.600-4.000 UI pe zi. Un aspect important de reținut este faptul că doza necesară fiecărei persoane crește odată cu vârsta și greutatea corporală.


Care sunt cele mai eficiente surse de vitamina D?

Pe lângă expunerea solară, alte surse de vitamina D se pot găsi în alimente: uleiul de ficat de cod, sardinele, tonul, somonul, produsele lactate, ouăle, pâinea și cerealele, dar aici cantitatea conținută este mai mică. Pentru a putea obține aportul zilnic necesar de vitamina D, putem apela la suplimente alimentare ce au la bază această vitamină esențială.


DETRICAL este un produs pe bază de vitamina D disponibil în farmacii, cu multiple forme de prezentare (1000 UI, 2000 UI și 4000 UI). DETRICAL susține funcționarea normală a sistemului imunitar, contribuie la menținerea sănătații sistemului osos și muscular și menține sănătatea dinților. De asemenea, pentru nou-născuți și copii există DETRICAL Baby, sub formă de picături orale, care se administrează în dozele recomandate de medicul pediatru.


Pentru mai multe informații, puteți accesa www.detrical.ro


Sursa: comunicat de presa



Ingrijirea pielii dupa nastere



Pentru ca dupa ce ai nascut corpul duce semnele nenumaratelor transformari, ingrijirea pielii isi schimba putin coordonatele. Si nu e vorba doar de pielea corpului, ci si de pielea tenului. Fireste, daca alaptezi, este bine sa fii atenta la ingredientele cosmeticelor folosite, consulta-te in acest sens cu medicul tau. Insa de indata ce alaptarea a incetat, te poti bucura de toate inovatiile in materie de cosmetice. Si te invit sa o faci, sa iti dedici timp si sa te ingrijesti cu atentie.

Fireste ritualul de ingrijire ramane acelasi: pentru ten demachiere, hidratare si protectie, iar pentru corp dupa dus, cremele de corp.

Ce adaugam ritualului de ingrijire pentru ten

Imediat dupa nastere si in timpul alaptarii, tenul tinde sa se deshidrateze mai mult decat de obicei si sa isi piarda din fermitate. Cremele cu grad mare de hidratare sunt recomandate a se folosi dimineata si seara.

Clinique Moisture Surge Intense Skin Fortifying Hydrator este una dintre cremele concentrate ce refac filmul hidrolipidic al tenului si asigura hidratare pe termen lung.

Eau Thermale Jonzac Crema Hidratanta Ten Normal-Uscat iti aduce un plus de hidratare si ingrijire bio. Crema contine si apa termala Jonzac cu efect de calmare pentru ten.



Chiar daca in perioada alaptarii te vei machia mai putin sau deloc, in fiecare dimineata si seara tenul trebuie sa fie curatat cu un gel de spalare bland. Nu folosi cat alaptezi produse cu retinol si evita in general produsele cu agenti iritanti. Pe Douglas.ro gasesti si multe produse cu ingrediente bio precum cosmeticele de la Eau Thermale Jonzac sau cu formule adaptate tenului sensibil precum Missha, Ecooking sau Sensai.

Ce adaugam in ingrijirea corporala

Dupa nastere, vergeturile si pielea lipsita de fermitate incepe sa ne faca probleme. Vergeturile se pot ameliora ca si aspect prin folosirea zilnica a cremelor specifice, cu masaj local la fiecare aplicare. Fermitatea de asemenea trebuie tratata zilnic.

Ideal ar fi ca in fiecare seara dupa dus sa va dedicati timp unui automasaj pe zonele problematice cu ar fi abdomenul, coapsele sau bratele.

Collistar Pure Active Anticellulite Capsules - set ingrijire este acel duo ideal pentru combaterea lipsei de fermitate a pielii. Ajuta si la eliberarea tesuturilor de retentia de apa prin extractul de coferina din capsule. Scrubul pregateste in mod excelent pielea pentru aplicarea ulterioara a serului din capsule.

Ecooking Multi-Oil este un ulei corporal cu ulei de jojoba si susan, au efect de hidratare, hranire a pielii si ajuta la un automasaj foarte placut pentru corp. Ingredientele sunt organice asa ca te vei bucura de un rasfat total pentru pielea ta.

Sunt cateva idei de produse, insa iti recomand sa folosesti serviciul de chat online de pe douglas.ro unde poti sa primesti si alte recomandari.

Magazinul online Douglas are o oferta foarte variata pe tot ce inseamna ingrijirea tenului si a pielii corpului si iti permite sa faci cumparaturi din confortul casei tale.