Este 20:30. In mod normal, la ora asta am lua o cina relaxati in familie.

Nu, la ora asta capsez proiectul lui fiu-miu dupa ce a lucrat la el doua ore.

Nu, nu e student, nici la liceu. E in clasa a 2-a si avem proiecte. Nu va imaginati ca am avut ceva simpatic, gen sa desenam un om de zapada si sa ii scriem o scrisoare Mosului, o, nu.

Am avut de inventat probleme de matematica cu tematica Craciun si de cautat un colind vechi si de copiat.

Bun, am avut si un desen de facut, plus o decoratiune de pom de pregatit.

Nimic de zis, frumos, elevat, creativ.

Dar sa reveniim, e vorba de lucrul unui copil de clasa a 2-a pe care evident nu il poate face singur 100% si este si ceva in plus fata de temele zilnice care ne mai iau vreo 2-3 ore cu tot cu explicat, verificat.

Am ales sa jonglez cu doua joburi part-time ca sa pot sa ma ocup de el si de teme. Am incercat si varianta afterschool, insa al meu nu se poate acomoda ca dupa 4 ore de scoala sa mai faca alte ore in alta clasa cu alti copii. Nu e asa capabil sa se concentreze la teme intr-o sala in care alti 10 copii isi fac temele.

Ca atare, el nu mai are afterschool, eu am insa afterwork sau jobul 3. Este efectiv un job facutul temelor. Ma documentez, citesc manualele, cartile pe care le are de citit ca sa pot discuta cu el si verifica daca a inteles ce are de facut. De ce? Pentru ca de scoala asta, vreau sa nu, depinde viitorul lui ca si adult. Ei, tot cititul asta si pregatitul mie imi ia ca resurse ca si cum as avea un alt job. Imi aduce aminte de perioada cand dadeam meditatii la franceza altor copii, pe bani insa.

Imi aduc aminte de cum am fost eu ca si elev. Parintii habar nu aveau ce teme am, ce caiete, nici nu ar fi avut cum. Temele erau clare, manualele mult mai simple, bine elaborate. Si colegul de nota 5 si cel de nota 10 reuseau sa isi faca temele. Azi chiar nu stiu sa fi auzit de vreun copil care sa poata sa isi duca toate temele si proiectele singur.

Are din ce in ce mai putin timp de joaca. Uneori, de la mine putere, decidem ca nu facem o anumita tema. Pur si simplu pentru ca vreau sa isi traiasca copilaria. Imi zice ,,iar o sa se supere doamna si o sa imi dea S", ii zic ,,mama, si S este doar o nota, dar hai in parc".

Daca nu isi revine mai repede acest sistem de invatamant, vom creste generatii de copii obositi deja sa isi traiasca viata,