Despre femei, despre 8 Martie
M-am trezit azi sa vorbesc si eu despre 8 Martie, Stiu ca suna deja a cliseu, dar nu am avut timp cand sa ma concentrez sa scriu despre asta. Una peste alta 8 Martie e o zi misto. Va spun sincer ca pe 8 Martie chiar mi-a fost dor de mama si de bunica mea, le-am sunat si am vorbit cu ele. Cam asta fac de cate ori simt nevoia.
Relatia cu mama nu are definitie. Fie ca te intelegi cu ea mai bine sau mai putin bine, ea ramane acolo prin ceea ce este. O mama care nu isi gaseste locul in viata copiilor ei cu certitudine traieste o trauma majora sau o alienare de ea insasi si e bine sa ceara ajutor. Fie la preot, fie la psiholog, fie la ce o fi, insa nu ii e bine sa lase totul la intamplare si sa considere ca doar copilul este vinovat. Spun asta pentru ca vad in jurul meu relatii mama-copil degradate, care incep sa se bazeze pe lucruri ce nu au nici o legatura cu ideea de mama-copil, incepand de la bani, interese materiale sau de putere, contradictii legate de ierarhii inchipuite sau tensiuni inventate sa acopere alte lipsuri emotionale.
Ca si mama, bucuria maxima este sa imi stiu copilul fericit si din ce in ce mai independent. Cordonul ombilical are rolul lui pana la un anume moment, apoi chiar trebuie rupt.E bine sa accepti individualitatea copilului tau. Nu exista datoria de mama, nu exista datoria de copil, sunt cele mai stupide combinatii de cuvinte si concepte pe care le stiu.
O mama greseste ca sa invete si ea si copilul din greseli. Dar ura si dispretul nu sunt greseli, sunt indicatori ca undeva cineva a gresit. Din pacate, greseala pleaca, in cele mai multe cazuri tot de la mine, mama. E mai bine sa stau, sa ma gandesc, sa analizez ce am facut eu ca si mama, sa inteleg si sa accept intai fata de mine greseala facuta. Tot ce stiu este ca un copil vrea o mama fericita si echilibrata, asta in afara faptului ca orice om isi doreste o mama mereu prezenta, mereu intelegatoare si care are mereu bagheta magica la indemana. Copiii nu vor sacrificii, nu vor o mama martir. Instinctiv ei cauta armonia de la prima lor suflare in afara pantecului mamei, e minunat daca gasesc armonia, daca nu o gasesc, tot o vor cauta toata viata.
Cam asta am vrut sa va spun eu de 8 Martie. Mesajele acelea elogioase de "mamele sunt eroine" sau alte chestii de genul acesta pe mine m-au amuzat si m-au dezamagit. Adica pluralul acesta nu isi are sens. Fiecare mama este unica, diferita si atat.
Cam asta am vrut sa va spun eu de 8 Martie. Mesajele acelea elogioase de "mamele sunt eroine" sau alte chestii de genul acesta pe mine m-au amuzat si m-au dezamagit. Adica pluralul acesta nu isi are sens. Fiecare mama este unica, diferita si atat.
Autor foto: Matteo Colombo, Old woman looking out of the window, Myanmar
.jpeg)
2 comments
Write commentsAm citit si iar am citit si iti dau dreptate in tot ceea ce-ai scris.
ReplyUn articol foarte interesant! :-*
Dar ce facem cu mamele care-si parasesc copii inca de la nastere sau dupa 2-3 luni? Acelea tot mame se numesc? Acelea orice-ar face nu se pot numi mame/eroine... :(
O mama nici nu trebuie sa fie eroina. Eroina inseamna implicit sacrificiu, suferinta, nici un copil nu isi doreste ca mama lui sa sufere. Mamele care isi parasesc copiii sunt cu siguranta ele intr-o stare foarte rea, au o trauma greu de dus si nu sunt capabile nici dupa ce isi vad copiii sa iasa din gaura aia de nefericire. Pe mine ma doare cand vad mame foarte educate, cu posibilitati materiale, care la cateva luni doar isi lasa copilul in bratele unei bone si ele pleaca sa isi vada de cariera... aici mi se pare mai trist. O femeie batuta, needucata, poate trecuta prin chestii urate si care ajunge intr-o maternitate si isi lasa acolo copilul este ea in primul rand intr-un mare impas si face un gest disperat in a-si lasa copilul acolo .... nu ii dau dreptate pentru ce face, insa probabil ca dintre doua rele, alege ceva mai putin rau, atat o duce mintea. Dar cand vad femei carieriste relaxate ca "bona este cu aia mica la doctor sa ii faca vaccinul de 4 luni", mi se ridica tensiunea pentru ca nu inteleg. Nu spun sa lasi jobul si sa devii dedicata copilului, insa macar pana la 2 ani, poti sta acasa, indiferent de miscarea financiara in jos care se poate intampla. E parerea mea.
Reply