Daca imi urmariti activitatea online, stiti cu siguranta ca ma mai ocup de un blog, tot al meu, blogul de beauty BeautyBarometer si am si un job, home based, job legat tot de online. Ca sa zic asa, functionez online cam de la 8 dimineata si pana la 8 seara uneori, cu pauzele impuse de cel mai important om din viata mea, copilul meu. Uneori lucrez si in week-end. Cam asta inseamna online.

In ultima vreme am stat si m-am gandit ca nu fac parte deloc din grupa aceea a mamelor standard, nu fac planuri, nu incerc sa creez un program strict de activitati, nu duc copilul inca la cursuri de limbi straine, desi face la gradinita deja al doilea an engleza si germana, nu ii dau vitamine de alea colorate si SF de la farmacie.

Baitelul meu avea 8 luni cand am inceput sa ma implic in treaba asta cu online-ul, mi s-a parut cea mai misto zona in care sa ma dezvolt si sa raman totodata alaturi de copilul meu. E o treaba egoista de fapt, am vrut si vreau sa ma bucur de viata mea, de trezit dimineata acasa, vreau sa vad cum arata casa mea ziua, sa ma duc la baia mea, sa beau apa din paharele mele si sa mananc mancare facuta de mine. Da, astea impreuna cu cel mic. Si da, am vrut sa lucrez cu pisica in brate sau ...de fapt, in spate, ca pe scaunul de la biroul de casa incapem amandoua. Practic online-ul mi-a dat posibilitatea sa imi recastig viata mea. 

A fost un pic ciudat sa ma obisnuiesc cu perceptia celorlalti, de ce eu raman acasa si de ce zic ca muncesc. Cum adica muncesc? Ma trezesc si raman in pijama acasa. Ba ies si cu copilul putin in parc. Ce treaba e asta? Un job home based, adica un job de acasa si bazat pe online da o flexibilitate pe care rar o vad la alte joburi. Adica nu am mai vazut. In pauzele de masa sau de "tigara" ( eu nu fumez), ma joc cu cel mic, mananc cu el, ne mai jucam, ne mai certam. Dar eu sunt langa el si asta nu isi doreste el neaparat, ci eu. Si da, avem bona, pentru ca in mijlocul unei teleconferinte sau cand am termene dure la proiectele pe care le lucrez, nu pot sa ma opresc din munca sa ma duc sa fac supa sau sa ne jucam cu toate masinutele.

Cel mic a prins ideea si cand e un pic suparat, isi deschide laptop-ul lui ( pentru ca da, are si el unul) si spune "acum sunt la serviciu, am treaba". Treaba cu laptop-ul a venit natural si asa si este. El este un copil care are voie pe laptop, inca de pe la 3 ani , manuieste tastele si butoanele fara nici o treaba, stie ce inseamna "escape" si ca "se incarca" de cand inca purta scutece. Probabil ca acum psihologii si specialistii in parenting ofteaza si spun "vai, vai". Eu le spun doar ca influenta online-ul a fost pozitiva pentru noi, o privim ca atare, nu pun interdictii, ci ofer variatie. 

Tot asa baiatul meu are acces liber la frigider, unde are raftul lui de ciocolata Kinder, oua de ciocolata si alte treburi. Minunea este ca nu prea il intereseaza atata ciocolata cata este acolo si daca pe mine ma vede mancand mai mult "boscheti" ( o formulare comica pentru tot ce mananca un lacto-vegetarian), e tentat si de ciocolata, dar mai tentat este de feliutele de mar,de bobitele de rodie si de bobitele de porumb. Aveam pe cineva in vizita si l-a vazut cum se duce la frigider : "Vai, copilul tau deschide frigiderul!1". Eu zic "Da, isi ia ceva". Sunt cam relaxata de treaba asta si recomand atitudinea aceasta. Aruncam multa ciocolata de la ouale Kinder pe care le desface strict pentru surprize. Idem pentru pungile de pufuleti cu surprize, pufuletii ii mancam in final eu si sotul meu. Baietelul nostru s-a obisnuit sa solicite croissant sau pain au chocolat. Da, pentru ca online-ul te face sa devii selectiv.

Momentan pentru 5 ani mi se pare prea devreme sa il duc la tot felul de activitati in afara gradinitei. Cert este ca lui ii place sa se joace. Imi aduc aminte si de mine cand eram ca el, preferam sa stau acasa, pe langa mama sau pe langa bunici si sa ma bucur de ce am, de prezent.  Nici nu ma interesa ca ar exista un viitor in care ar trebui sa vorbesc 3 limbi straine, sa stiu minim doua sporturi si vreun instrument muzical. Cred ca asa este si el, momentan il las sa se bucure de lazile de masinute, laptop, Disney Junior uneori, canalele TV despre animale de unde a invatat enorm de multe lucruri si joaca din parc.

Inca o chestie, exista si in Romania o asociatie care sprijina si face diverse activitati pentru mame imperfecte ca si mine, se numeste Work at Home Moms, nu am timp sa ma implic in tot ce face aceasta asociatie, dar ma bucur ca exista si ca am participat la cateva intalniri cu mame care au decis sa lucreze de acasa. 

Sunt o mama imperfecta pentru ca nu ma incadrez in niste standarde ale altora. Dar in standardele proprii sunt doar o mama si atat. Si sunt foarte multumita cu treaba asta.