Amorela - poveste despre iubire - partea a 5-a
Pentru primele parti ale povestii, dati click AICI.
Bucatarul Klaus a fost felicitat de toata lumea de la masa,
a avut ideea sa incerce niste retete noi aduse din Orientul indepartat si toate
au fost pe plac si imparatului si imparatesei . Spre sfarsitul mesei, imparatul
Amorus multumi pentru masa si ceru permisiunea sa se retraga pentru ca avea
ceva de studiat pentru consiliul cu sfetnicii sai de a doua zi. Imparateasa
Amora il intreba:
-
Dragul meu, daca mai ai intrebari cu prea multe
raspunsuri la tine in sedintele cu sfetnicii, pot veni si eu o sa iti dau o
mana de ajutor.
Imparatul zambi si ii saruta mana
-
Draga mea, as vrea sa stai mai mult pe la palat,
prin gradini, sa te plimbi , sa faci lucruri placute si usoare…in consiliul
nostru nu ti-ar face bine.
Bucatarul Klaus tusi putin si isi pregati intrarea cu
desertul:
-
Ei…eu am mai facut in seara asta o prajitura, am
invatat-o cand am ajuns candva intr-o tara unde puteai gasi toate aromele de pe
aceasta lume si m-am gandit sa o pregatesc astazi…
-
Bravo, Klaus, nici ca se putea mai bine, spuse
Amora. Chiar e binevenit un asemenea desert, Amorus sa iti iei cu tine o
bucatica in biblioteca.
Klaus ii pregati imparatului o portie zdravana de prajitura
pe un platou si i-o duse in biblioteca. Imparatul ii facu loc pe biroul lui
plin de carti si cu ochii in documente manca linistit din prajitura.
Imparateasa Amora mai zabovi putin cu slugile la masa, multumi inca o data
pentru masa si se retrase spre camera ei. Trecu pe langa usa bibliotecii si il
vazu pe imparatul Amorus adormit cu nasul in carti. O pufni rasul si Amorus se
trezi:
-
Ce s-a intamplat?? Vai, sper ca nu am varsat
ceva pe aici…si se uita buimac pe documentele din fata lui.
-
Nu, dragul meu, insa ai adormit ca un motan cu
nasul in documente. Hai mai bine sa te odihnesti, imparatia are nevoie de noi
odihniti si veseli.
Amora si Amorus urcara in dormitorul lor imparatesc, pajii
au inchis toate usile in urma lor si s-au asezat si ei pe fotoliile pline de
permute din dreptul usilor. Nu prea aveau ce sa pazeasca, in aceasta imparatie
nu se mai intamplasera furturi sau alte lucruri de acest fel de cel putin 100
de ani, dar stateau acolo pentru ca meseria lor era seculara, erau paji
imparatesti din tata in fiu si stateau mai mult sa verifice daca florile de pe
culoarul care ducea catre dormitorul imparatesc erau curatate si bine
ingrijite. Practic ei devenisera niste gradinari de interior, dar tot paji
imparatesti erau numiti.
Spre dimineata unul din paji a fost trezit brusc de zgomotul
usii de la dormitorul imparatesc. Amora iesi val vartej si cobori scarile in
mare graba. Pajul care a fost trezit isi trase repede cizmele si isi puse
palaria si fuga dupa imparateasa.
VA URMA!