Amorela - partea a 4-a

22:41:00 1 Comments A+ a-

Va promiteam inca un capitol din povestea Amorela, povestea despre iubire, iata-l:

(partea a 3-a se poate citi dand un click aici)

Imparateasa Amora astepta in salon plimbandu-se cu capacul in mana si privindu-l in zare. Lumina trecea prin mozaicul de culori si ii colora obrajii. Fredonand o melodie vesela regina se hotari sa coboare la bucatarie sa vada ce face Ferixa.

-          Ferixa! Unde esti draga mea? Striga regina intrand in bucatarie. Slugile care dereticau si gateau prin bucatarie facura cate o plecaciune si o salutara zambind pe regina.

Regina Amora le zambi si ii intreba:

-          Dragii mei, ati vazut-o pe Ferixa?

Slugile se privira intre ele si apoi una dintre ele, o fata plapanda si pistruiata spuse repede:

-          Maria ta, Ferixa a fugit.



Amora incepu sa rada .

-          Cum sa fuga Ferixa? Hahaha, probabil e prin camara si mai cauta alt borcan minunat de dulceata.

-          Nu, Maria ta, de data asta se apropie de regina bucatarul cel mai batran din castel. El ii sopti reginei: Ferixa chiar a plecat.

-          Hm, cum asa? Intreba Amora radicand din sprancene a mirare. Doar nu s-o fi speriat ca a spart borcanul de dulceata.

-          Nu, Maria ta, zise bucatarul, a strans repede lucrurile si a spus ca ceva grav s-a intamplat si trebuie sa se intoarca in tara ei, in Imparatia Fricii.

-          Vai!! Se infiora regina si toate celelalte slugi se infiorara si se priveau cu teama si spuneau “Vai, biata Ferixa, sa se intoarca acolo…de ce?”

-          Of, ce s-o fi intamplat? Ea nu a mai fost acolo de vreo 10 ani de cand a venit la noi la castel…biata Ferixa, o sa vorbesc cu regele poate sa trimitem un mesager acolo sa intrebam de ea la curtea imparatului de acolo….desi….ma cam indoiesc ca el ne va raspunde ceva.

-          Asa e , Maria ta, spuse bucatarul cel batran, mai bine sa asteptam, poate ne va trimite macar o scrisoare…

-          Da, cu siguranta ne va scrie ea ceva….spuse mai linistita Amora. Acum haideti sa ne linistim, sa ne rugam sa ii fie bine si ….sa gatim ceva bun pentru seara aceasta, incheie zambind Amora.

Toate slugile zambira cu drag si venira in jurul Amorei

-          Ce ai dori sa pregatim?

-          Sa fie si ceva dulce?

Amora incepu sa rada.

-          Ma rasfatati ca pe o fetita, dar stiu ca sunteti atat de priceputi si veti gati o cina minunata, asa cum faceti voi in fiecare zi. Ma retrag la mine, trebuie sa soseasca imparatul . Spor la treaba, dragii mei.

Amora se retrase din bucatarie, urca scarile spre camera ei, pe drum pajii si celelalte slugi de la castel se inclinau in fata ei si ea le zambi tuturor.

Ajunsa in camera ei, Amora se aseza pe canapea si privi iar capacul, cand auzi ceva pasi.

-          Ce face iubirea mea draga?

Imparatul Amorus intra pe usa si o imbratisa pe Amora.

-          O, dragul meu, ce bine ca ai venit mai repede…

-          Stii cat de mult astept sa ajung acasa, insa astazi a trebuit sa discut cu sfetnicii mei despre cum vor organiza Craciunul in acest an si nu ne-am horatat daca vom face globulete din ciocolata sau din martipan, spuse regele si incheie razand, Slava Domnului ca acestea sunt disputele noastre si nu razboaiele si taxele pentru locuitorii imparatiei.

-          Asa e dragul meu, spuse Amora, insa eu cred ca ar trebui sa faceti globulete de ambele feluri, ce zici?

Amorus se gandi putin si apoi fata I se lumina:

-          Amora, ca de obicei tu stii sa impaci ideile din consiliul nostrum…maine o sa le spun sfetnicilor mei ca dupa discutii de atatea ori, tu ai rezolvat totul in doua secunde.

Imparateasa Amora se indrepta spre masuta unde lasase capacul de la borcan, il lua in mana si i-l arata si imparatului:

-          Iata, dragul meu, ce a gasit Ferixa azi in camara…din pacate borcanul s-a spart…dar a ramas acest capac splendid…

Imparatul privi cu atentie capacul, il lua din mana sotiei lui si il privi inspre lumina candelabrului.

-          Hm…spuse el, ce interesant arata…

-          Da, zise imparateasa, e superb ca o bijuterie, insa sunt niste semne ciudate pe margine, parca e un text ceva…..stii de unde l-am primit?

-          Nu imi amintesc acum, insa cu siguranta e unul din cadourile de curtoazie facut de vecinii nostril….textul nu il inteleg, o sa il chem pe Sapientissimus, sfetnicul nostrum poliglot , sa ne traduca….il iau maine cu mine dupa consiliu, sa mai ceri maine un tacam la masa.

-          Bine, dragul meu, acum e vremea cinei…trebuie sa coboram …sa ne pregatim..

Imparatul si imparateasa luau cina in fiecare seara cu cel putin 10 slugi din palat, asa era obiceiul de sute de ani de cand era imparatia. In seara aceasta ei luau cina cu slugile de la bucatarie si acestia se intrecusera in maiestrie dorind sa le arate imparatilor cat de bine le era si cat de fericiti erau sa manance cu stapanii lor.

Bucatarul cel batran, Klaus, intra insotit de cele 8 slujnice de la bucatarie. Imparatul ii saluta pe toti si ii invita sa se aseze.

-          Dar Ferixa unde este? Intreba imparatul.

-          Amorus, dragul meu, am si uitat sa iti spun, Ferixa a trebuit sa plece de urgenta in tara ei, se pare ca ceva grav s-a intamplat si a trebuit sa ajunga acolo, spuse Amora asezandu-se la masa .

-          Putem sa o ajutam cu ceva? intreba imparatul.

-          Din pacate nu a lasat nici un mesaj nimic, a plecat brusc, spuse Amora si se adresa si celor de la masa: Nu ati gasit in camera ei vreo scrisoare sau ceva?

-          Maria ta,  e totul gol in camera ei, noi am cautat si in sertare si sub pat, nici o scrisoare, nimic, spuse o slujnica in timp ce isi umplea farfuria cu salata.

-          Dragii mei, sa mancam cu pofta aceste minunate mancaruri pregatite chiar de voi, maine o sa intreb pe sfetnicii mei daca au idee cum putem discuta cu Imparatul din Imparatia Fricii sa ne spuna ceva de Ferixa, nu va ingrijorati, daca ea a plecat, inseama ca era cu adevarat necesar.

1 comentarii:

Write comentarii
Cornelia
AUTHOR
29 decembrie 2011, 18:44 delete

Felicitari, foarte frumos, asteptam cu interes continuarea!

Reply
avatar