Despre iubire

Zilele trecute, intr-o pauza din ritmul alert al vietii de mama, pun o intrebare pe Facebook : "cum definiti iubirea? " si dadeam si alternativa daca are sens sa o definim.
Prima reactie a fost neasteptata, cineva spune ca uraste acest cuvant, ca acest cuvant nu prea e popular intre persoanele de gen masculin. Foarte ciudat. Pentru ca totusi persoanele din viata mea care mi-au inspirat cu adevarat ce inseamna iubirea sunt de gen masculin, incepand cu fratele meu, bunicul meu, doctorul care m-a ajut sa renasc ca om , iubitul meu si sotul meu ( e aceeasi persoana :) cu doua titulaturi ) si acum baiatul meu. Sa fie doar o coincidenta de fapte? oricum nu am acordat atentie acestui lucru.
Sunt deja la episodul 2 din povestea pe care eu o dedic unei printese, Amorela, care va aduce poate o noua imagine despre cum vad eu iubirea. Povestea am inceput sa o scriu inspirata intai de fiul meu, apoi am fost incurajata sa o fac publica, desi povestea nu e gata in totalitate, de povestea unui baietel mic, prea mic, si confruntat cu o chestie numita "problema de sanatate" pe care unii nici nu ar suporta sa si-o imagineze.
Acum ma gandesc de ce am vrut sa scriu o poveste. Lumea basmelor si a povestilor a fost mereu un refugiu pentru mine in copilarie, cand citeam povesti in disperare fiind convinsa ca ce e acolo e secret, e ceva ce exista numai in imaginatia noastra. Plus ca erau singurele carti permise si pe care le puteam citi fara sa am nevoie sa dau explicatii. Erau si un motiv plauzibil sa stau linistita fara sa ma bata nimeni la cap.
Acum insa am ajuns la un nou prag, acum scriu eu o poveste, o poveste asa cum mi-o doresc si o impartasesc cu ceilalti, asa devine mai frumoasa, mai adevarata si devine reala.
Exact asta este si iubirea, este libertatea de a face ceea ce simti, de a putea impartasi acest ceva cu cel de langa tine facandu-l si pe el sa fie vesel, liber, sa creeze mai departe.