Social Network Conference , 29 noiembrie 2011 la Crowne Plaza–o zi dedicata Facebook ( live blogging)

Am spus si in articolele anterioare dedicate acestui eveniment ca Facebook it’s not a book, but you can write thousands book about it. Facebook e mai mult decat o platforma de socializare si ar fi pacat sa nu ne folosim de Facebook la maxim pentru noi, pentru business-ul nostru sau pentru documentare si educatie.
Astazi sunt blogger oficial la acest eveniment si multumesc inca o data Evensys .

Inca mai consideri Facebook o joaca? La Social Networks Strategy ti se da si un eBook despre Facebook

Pana pe 29 noiembrie mai este foarte putin, 5 zile mai exact.
Social Network Strategy se anunta un eveniment cu greutate la nivel de continut.

Detalii complete despre eveniment gasesti chiar pe site-ul dedicat, da un click aici si vei vedea tot, pe indelete.

Participarea este 150 de euro ( fara TVA) si mai ai timp foarte putin sa te inscrii.

Vreau doar sa iti mai spun ce poti face cu 150 de euro:
- iti iei o poseta sau niste cizme de buna calitate....si pe amandoua, dar mai greu...
sau
- pleci o singura zi la munte si stai la un hotel de 4 stele....

Amorela - poveste despre iubire - partea a 3-a

Ce nu mi-a zis nimeni ca o sa se intample dupa ce devin mama

Am cam neglijat capitolul Babybook din activitatea mea de blogger, insa astazi ma revansez si scriu un articol unde o sa scriu tot ce am adunat intr-un an de zile . Mihai a fost un profesor excelent, a implinit un an si acum ma scoate la tabla sa vada daca pot sa iau examenul sau nu dupa primul an de studiu.

Inainte de a ramane insarcinata am studiat in toate sursele tot felul de lucruri despre sarcina , despre bebe etc, mergeam si la Baby Expo si prin raioanele de bebe de prin magazine. Dupa ce am ramas insarcinata, am mers la un curs adevarat de puericultura si educatie prenatala tinut de Ramona Rosu, curs serios, de cateva sedinte de 2 ore pe saptamana, cu notite, cu simulari de diverse lucruri etc. Am citit din Osho, m-am documentat, am intrebat. Si tot nu am stiut lucrurile de baza de dupa momentul T0 adica....aparitia lui Mihai. Sau am crezut ca le stiu.

Tot ce nu am stiut, dar stiu acum o sa enumar aici mai jos, fara o ordine anume pentru ca si eu mi-as fi dorit sa am ceva de genul asta sa citesc. Ma gandesc ca si daca pentru o singura mama va fi de ajutor ce scriu e aici trebuie sa adun tot si sa spun mai departe. Numerotez ideile sa imi fie si mai usor si sa puteti comenta si voi, chiar va rog, sa adunam cat mai multe lucruri ce pot ajuta macar o singura data pe cineva.

1. Oricat de pregatita e baza de acasa, dupa nastere vei avea nevoie de un ajutor concret , de inca doua maini si un cap limpede. Ideal este ca tatal copilului sa poata sta cu tine si cu bebe macar o saptamana. Pe langa el, e bine sa te asiguri de inca o persoana de incredere la care poti apela si cu care ai discutat inainte detaliile in parte, persoana pe care sa o suporti si sa te accepte asa cum esti, sa te gandesti ca poate va trebui sa te ajute sa te speli, sa mergi la toaleta sau sa iti sterilizeze un biberon sau orice altceva si stie sa faca asta. Ideal e sa fie cineva din familie sau dintre prietenii adevarati, daca nu, cineva cu care sa stabilesti clar si renumerarea, sa nu existe confuzii, nu ai nevoie de asa ceva cand alaptezi un copil sau cand stai cu bebe in primele zile acasa.
2. indiferent de situatia materiala, asigura-ti niste bani pusi deoparte in numerar undeva in casa pentru primele zile cand pot interveni diverse, poate e nevoie sa schimbi formula de lapte a copilului, poate tu vrei sa mananci ceva anume, ai nevoie sa chemi un medic acasa, sa iei alte scutece pentru ca cele deja luate nu sunt bune etc.
3. dupa nastere, oricat de bine a decurs ea si indiferent cum a fost, exista acea perioada de convalescenta in care oricat de puternica esti tu ca femeie , nu vei putea nici sa ridici un cos de rufe, nici sa dai cu aspiratorul, nici sa iti faci singura de mancare - discuta si asta dinainte cu cine te va ajuta pe perioada asta care poate fi de 4-5 zile sau o luna...nici asta nu ai de unde sa stii.
4. dupa ce nasti e nevoie si de un regim alimentar atent, eu am avut stari de greata si indispozitie digestiva cam 2 luni dupa nastere, nici in primele 3 luni de sarcina nu am fost asa. Ce inseamna asta , mancare simpla, cat mai neprelucrata , neprajita, eu nu suportam mirosul de prajit deloc. Insa asta inseamna cineva care sa curete cartofi, morcovi in locul tau, sa iti taie paine etc...vor fi zile cand daca mai ales alaptezi si taiatul unei felii de paine va fi un efort, mai ales daca ai fi singura acasa, doar tu cu bebe. In plus, tinand cont ca in burta ta totul se rearanjeaza, poti avea crampe, sa te constipi, sa ai cate o indigestie, sa te trezesti cu diverse senzatii si efecte.Sa ai in casa ceai de sunatoare, supozitoare cu glicerina, remedii homeopate daca ai idee despre ele, pentru ca daca alaptezi...nu ai voie sa iei nimic.
5. la capitolul alaptat trebuie doar sa ai rabdare si sa faci chestia asta singura, bazeaza-te pe instinctul tau, corpul tau iti spune tot. Ia-ti protectii de silicon daca simti nevoia,  foloseste pompa daca simti nevoia, imbraca-te cum te simti bine, nu pentru musafiri. Daca ai doua tricouri preferate, dar sunt lalai si arata naspa sa apari asa cu ele, cu alea imbraca-te, nu conteaza cine te vede si cum, copilul tau are nevoie de o mama relaxata care sa ii dea papa. Nu exista reguli si aici m-am lamurit in tot ce am vazut pana acum si la mine si la alte mamici. Spala-te insa des, evita cu orice pret deodorantele, desi in perioada cat alaptezi cam transpiri, foloseste ulei de migdale pentru sani, e bun si pentru bebe sa il dai din cap pana in picioare, crema Garmastan pentru mameloane, apa termala e buna, verifica-ti sanii zilnic sa nu ai vreun loc unde sa te doara si sa nu iti dai seama. Se mai intampla sa se adune lapte , te mulgi incet cu mana daca poti sau cu pompa daca iti place, dar nu lasa sa se adune si sa devina dureros acel loc...asta daca esti intre mesele lui bebe.
6. mai lasa-l pe bebe si singur cand doarme si profita sa dormi si tu...da, e aproape imposibil, stai macar intinsa, citeste ceva, da-te cu crema pe maini, fa ce vrei, dar STAI pe loc.
7. in primele saptamani crede-ma ca nu ai nevoie de musafiri si vizite "amabile". Cine va intelege, foarte bine, cine nu.... inseamna ca nu e tocmai un prieten adevarat. La fel discuta cu cei care iti sunt prieteni apropiati foarte direct asupra cadourilor pe care oricum ei le vor aduce celui mic. Nu ai nevoie sa te trezesti cu 20 de hainute pe care oricum nu va ajunge sa le poarte, mai bine sa iti aduca niste banuti intr-un plic, orice suma e buna, si iti vor prinde bine cand va trebui sa reinnoiesti garderoba lui bebe, sa iei alt lapte, sa iei biberon nou , sa iei jucarii, sa iei cosmetice pentru bebe etc. La fel cine stramba din nas, inseamna ca nu e decat un ipocrit care vine sa iti aduca un cadou sa nu spuna ca nu a fost si el acolo.
8. accepta-te asa cum esti, desi primele zile dupa nastere e greu, in burta ai diverse senzatii si iti mai si atarna, pe fata ba iti ies cosuri sau daca nu, ai senzatia ca te mananca ceva, ai vrea sa te si depilezi, sa iti faci si manichiura....un pic de rabdare, bebe vrea doar o mama linistita si atat. Dupa cateva saptamani o sa ai timp si de tine mai mult.
9. evita persoanele negative si care tot timpul au cate o amintire naspa legata de sarcina, bebe etc si care iti vorbesc cum se deoache bebe, ca daca regurgiteaza e vai si amar si etc etc, adica fabule de astea de "om invatat". Asculta-ti instinctul si pe un pediatru bun, adica cu care sa poti comunica si care sa iti explice cu rabdare si pe limba ta ce e cu bebe, daca e cazul.
10. du-te la medic dupa cele 6 saptamani de lauzie, ideal la acelasi ginecolog cu care ai nascut si cere-i in detaliu date asupra starii tale de sanatate. Nu accepta usor o reteta sau un diagnostic pus asa la prima vedere si devenit cliseu, cere detalii asupra ta, cum e colul, daca s-au inchis bine lucrurile in zona genitala, spune-i orice disconfort mai resimti.

Voi mai continua articolul, pun acum ce am scris zilele acestea si astept completari si de la alte mamici sau intrebari.

Despre Facebook

Cine nu prea e cititor pe rubrica Retailbook, dar e pasionat de Facebook, poate sa citeasca ce am scris azi acolo. Eu am primit o lectie si vreau sa o dau mai departe.

Da click aici si citeste ce am scris.

Ne vedem pe Facebook :) si dupa ce vin de la Social Networks Strategy o sa fiu si mai toba de carte de Facebook :D.

Covrigul de Buzau..se mananca oriunde cu oricine

Acum vreo 11-12 ani intram in lumea corporatista. Proaspat absolventa de facultate de filologie, printre primii 50 de studenti din an care a avut telefon mobil, dar si bursa de studiu aproape toata facultatea , doream sa vad cum e sa fii cu carte de vizita cu logo si sa faci cumparaturi in magazinele de firma care incepeau sa apara.

La primul job "cu carte de munca" nu am stat prea mult, insa la al doilea suna bine si numele jobului si numele companiei avea o sonoritate placuta. Era inca vremea cand ideal era sa ai un salar de vreo 250 de dolari, o garsoniera cu chirie langa metrou si sa poti iesi cat de des in cluburile nou aparute, era inca The Office in voga, Planters etc.  Si pe acea vreme era si o moda de a manca la birou cat mai rapid, langa calculator, ceva ce se tinea usor in mana, nu mirosea si pentru care nu aveai nevoie nici de vesela, nici de servetel etc. Si ce se manca?? Covrigi, de toate felurile. Erau si ieftini, astfel incat iti ramanea din salar sa iti iei si haine si sa mergi si la club. Si cand vedeam o poseta noua, tot la covrigi ma gandeam , ei erau salvarea mea. Mancam covrigi si stiam ca o sa am bani de shopping.

Despre Facebook numai la Social Networks Strategy, pe 29 noiembrie, la Crowne Plaza - organizator: Evensys

Facebook...cand am auzit prima data cuvantul intr-o conversatie de open space, am crezut ca e un site numai de poze, mai mult pentru a te face cunoscut cat de fotogenic esti. Traducerea cuvantului s-a si instalat in mintea mea " o carte cu fete"...sau "un album de portrete". Pana la urma poate fi vazut Facebook si asa.
Eu nu sunt de acord cu ce se spune ca socializarea online nu este sanatoasa, nu este naturala si tot asa. E o socializare adaptata la vremea de acum. Hai sa fim seriosi ..si telefonul a fost considerat acum multa vreme ca ceva anormal si putin diabolic chiar. Strabunicii mei considerau si televizorul ca fiind ceva necurat.
Online-ul face parte acum din viata noastra si ne-am facut-o cu mana noastra dezvoltand atat de mult tehnologia asa ca nu e cazul sa spunem ceva de rau despre Facebook.
Pe Facebook eu am avut ocazia sa cunosc oameni publici , institutii sau companii despre care nu stiam multe lucruri bune si acum ma bucur ca le-am aflat. Pe Facebook am aflat ca Nuami Dinescu gateste atat de bine, ca Brianna Caradja este o persoana super simpatica si vesela, ca Lucian Mandruta scrie si poezie, ca Oana Roman scrie atat de frumos despre iubire si trairile ei, ca Velpitar are un proiect umanitar online Imparte.ro, ca Evensys are multe evenimente dedicate on-line-ului, ca unii oameni pe care ii cunosc au pasiuni de care habar nu aveam. Pe Facebook am si scris ceva cred ca a doua zi dupa ce l-am nascut pe Mihai... trebuia sa spun lumii intregi ce fericita sunt si sa transmit o unda de bine catre toata lumea.

Evensys dedica Facebook-ului un eveniment de o zi si se anunta o zi captivanta.

Despre iubire

Zilele trecute, intr-o pauza din ritmul alert al vietii de mama, pun o intrebare pe Facebook : "cum definiti iubirea? " si dadeam si alternativa daca are sens sa o definim.
Prima reactie a fost neasteptata, cineva spune ca uraste acest cuvant, ca acest cuvant nu prea e popular intre persoanele de gen masculin. Foarte ciudat. Pentru ca totusi persoanele din viata mea care mi-au inspirat cu adevarat ce inseamna iubirea sunt de gen masculin, incepand cu fratele meu, bunicul meu, doctorul care m-a ajut sa renasc ca om , iubitul meu si sotul meu ( e aceeasi persoana :) cu doua titulaturi ) si acum baiatul meu. Sa fie doar o coincidenta de fapte? oricum nu am acordat atentie acestui lucru.
Sunt deja la episodul 2 din povestea pe care eu o dedic unei printese, Amorela, care va aduce poate o noua imagine despre cum vad eu iubirea. Povestea am inceput sa o scriu inspirata intai de fiul meu, apoi am fost incurajata sa o fac publica, desi povestea nu e gata in totalitate, de povestea unui baietel mic, prea mic, si confruntat cu o chestie numita "problema de sanatate" pe care unii nici nu ar suporta sa si-o imagineze.
Acum ma gandesc de ce am vrut sa scriu o poveste. Lumea basmelor si a povestilor a fost mereu un refugiu pentru mine in copilarie, cand citeam povesti in disperare fiind convinsa ca ce e acolo e secret, e ceva ce exista numai in imaginatia noastra. Plus ca erau singurele carti permise si pe care le puteam citi fara sa am nevoie sa dau explicatii. Erau si un motiv plauzibil sa stau linistita fara sa ma bata nimeni la cap.
Acum insa am ajuns la un nou prag, acum scriu eu o poveste, o poveste asa cum mi-o doresc si o impartasesc cu ceilalti, asa devine mai frumoasa, mai adevarata si devine reala.
Exact asta este si iubirea, este libertatea de a face ceea ce simti, de a putea impartasi acest ceva cu cel de langa tine facandu-l si pe el sa fie vesel, liber, sa creeze mai departe.