miercuri, 19 octombrie 2011

O poveste despre iubire

Am inceput de ceva vreme sa scriu o poveste, teoretic pentru copii, practic as vrea sa fie pentru toata lumea. Pana acum nu am citit decat eu din ea, insa astazi incep sa public din ea prima parte. M-am hotarat sa public din ea astazi dupa ce m-am rugat pentru Alex, baietelul Corneliei si Catalin Mortoiu, care astazi incepe vindecarea fizica pentru inimioara lui si am zis ca as vrea peste cativa ani cand va incepe sa citeasca, sa citeasca si din povestea mea , bineinteles alaturi de toti ceilalti copii care vor mai citi atunci povesti.

Iata primele paragrafe din povestea Amorelei, printesa din imparatia iubirii, daca o sa doriti sa public continuarea , astept comentariile voastre.

A fost o data ca niciodata, ca daca nu ar fi fost, nu s-ar povesti…asa poate ar trebui sa inceapa si povestea Amorelei, printesa din imparatia Iubirii.  Dar cel care stie cu adevarat  povestea ei  a cerut ca povestea sa fie spusa simplu ca sa fie de ajutor pentru toti cei care o vor citi sau care vor auzi de aceasta poveste.

Povestea Amorelei incepe acum multa vreme, nimeni nu stie sa spuna in ce vreme s-a intamplat si cate sute de ani au trecut de atunci, nici chiar povestitorul.


Dar sa incepem povestea ca vremea e scurta si mi-e teama sa nu uit toate detaliile spuse de povestitorul acestei istorii fara seaman.

Imparatia Iubirii era locul cel mai frumos de pe lume, era o tara unde toti erau prieteni, unde era tot timpul vara si soarele zambea cu drag de dimineata pana seara catre toti locuitorii imparatiei. I se dusese vestea acestui loc si cei care veneau sa viziteze Imparatia Iubirii in cele mai multe cazuri si ramaneau sa isi continue viata aici.
Strazile erau pietruite in toate culorile, la fiecare fereastra erau ghivece cu flori, in fiecare dimineata micul dejun era o sarbatoare si fiecare familie se intrecea sa faca mai multe prajituri si cozonaci si sa isi serveasca vecinii.
In mijlocul Imparatiei Iubirii se inalta frumosul castel al Imparatului Amorus si al Imparatesei Amora. Erau tineri si aveau mare grija de imparatie, se ingrijeau ca sa nu se certe nimeni, sa fie strazile curate si ca toti copiii sa aibe jucarii. Cu toate acestea, in sufletul lor era o mare tristete pe care putini o stiau si ei incercau din rasputeri sa tina ascunsa aceasta tristete. Ei nu aveau inca copii, desi chemasera doctori si din alte imparatii si Imparateasa Amora bause toate licorile fermecate si cele mai dulci nectaruri de pe lume.  Imparatul voia de asemenea sa aibe un mostenitor al imparatiei care sa aibe grija ca armonia si iubirea sa ramana in continuare in Imparatia Iubirii, insa zilele treceau si imparateasa inca nu putea aduce pe lume un copil.

La curtea imparatiei locuia de multa vreme o bucatareasa, ii spuneau Ferixa,  care venea din Imparatia Fricii, ea fugise de acolo satula de atatea temeri si chin si ceruse sa locuiasca si sa munceasca la curtea Imparatului Iubirii si bineinteles ca acesta, cu marea lui generozitate, o primise cu drag si ii dadu in grija bucataria de la castel. Nici bucatareasa nu avea copiii si isi dorea foarte mult sa aibe unul, insa ea era singuratica si nu avea inca un sot . Ea se dedicase trup si suflet imparatesei, ii gatea cele mai bune mancaruri ca sa fie vesela si sanatoasa si sa poata avea un copil cat mai repede. Toate fructele si legumele erau alese de mana ei si toate prajiturile erau garnisite cu grija si servite cu atentie imparatasei de ea insasi.

Intr-o zi bucatareasa cautand in camara dupa bunatati ca sa ii mai pregateasca ceva imparatesei, dadu peste un borcan de dulceata care arata atat de frumos si avea o culoare imbietoare.
-          O, ce bine, o sa fac niste cornulete cu dulceata cum ii plac imparatesei Amora si se grabi sa deschida borcanul.


4 comentarii:

  1. Vrem si continuarea :)

    RăspundeţiȘtergere
  2. asta o sa fac astazi , azi am fost cam prinsa cu treaba in offline :). Oana , multumesc, sper din suflet peste cativa ani Alex, si nu numai, si Alexandra ta, si Mihai, si alti copii sa citeasca povestea asta si sa nu o priveasca ca pe o poveste, ci ca pe ceva realist :).

    RăspundeţiȘtergere
  3. Devine interesant, astptam cu interes continurea;-)

    RăspundeţiȘtergere
  4. da, partea a 2-a deja poate da idei si indicii despre ce poate urma :)

    RăspundeţiȘtergere