Scoala online nu ne place

 Scoala online nu ne place. Facem spume. Postari pe Facebook, culmea, tot online. Ne revoltam agitam si copilul, si bunicii si vecinii de toata aceasta conspiratie.

Trecem toti prin amnezie. Uitam oare ca odraslele noastre, oricat de educate sunt, tare mai trag la ecrane, insa de cand erau mici. Unii au butonat prima data pe un telefon inainte sa faca la olita.

Fireste ca nu e ok ca un copil sa stea singur in fata unui computer sau telefon - pentru cei ce au - si sa se concentreze la lectii.Nu e normal sa nu socializeze, sa nu intre in contact cu colegii. E greu sa explici o adunare sau o impartire doar pe un ecran. Cum scoti copilul la tabla? Cum esti sigur ca pustiulica nu sta cumva cu alt telefon sub nas pe care se joaca diverse in timp ce tu, ca profesor, te strofoci sa ii explici o conjugare de verb Sau culmea, ca nu sta si mama in spatele ecranului si ii sufla ce sa spuna.

Uite aici revenim la treaba aceea pentru care unii ne flutura cursurile de parenting pe sub nas. Copiii nu prea mai sunt disciplinati pentru ca nici noi nu suntem disciplinati.

Cand ni s-a spus sa purtam masca, sa nu ne mai foim atata si sa evitam intalniri inutile cand inca virusul Covid nu era cat casa, ni s-a parut ca e cine stie ce conspiratie si ca vai, ce chin se revarsa asupra noastra. Cum sa stai draga duminica acasa? Pai cine mai freaca mall-urile, pietele si magazinele, bancile din parcuri pe care mancam seminte inghesuiti si ne aratam telefoanele.

Vizite de complezenta, mers la diverse intalniri, uitat de masca ca na, e borring si inutil si oricum in masca sunt mai multi microbi si probabil si un fir care ne leaga direct catre cine stie ce geniu al raului. Niste scenarii de teatru al absurdului sau al prostiei umane.

Iar astazi ne lamentam ca cei mici stau toata ziua cu ochii in computer pentru ore.

Ar fi o idee, sa nu ii mai lasam sa stea atata pe PC sau telefon dupa ore si ar sta fix cat stateau inainte si noi ne faceam ca nu vedem asta. Cred ca fiecare traia fantezia ca al lui copil sta acasa cu nasul in carti, albume si planse de la Ikea, dar nu, 99% stateau tot pe telefon, iar restul de 1% se uitau pe telefoanele copiilor care aveau voie sa aiba telefon.

Astept sa apara parenting gurus sa ne invete cum sa dezvatam copiii de ecrane. Pana atunci va spun ce fac eu.

1. Stau de vorba cat pot de mult cu cel mic
2. il pun la treaba, desi ne certam. Adica sa isi stearga praful in camera, sa isi faca patul singur, sa duca farfuria la bucatarie. Sunt deja zile cand face singur asta.
3. are animale de care trebuie sa mai aiba grija - niste pesti, un hamster, o pisica si un caine.
4. stau si citesc ostentativ langa el , ma fortez sa fac asta macar la 2- 3 zile.
5. iesim afara cu cainele.
6. a invatat la 10 ani sa isi bage singur rufele la masina de spalat, da, eu pun detergent, eu pornesc masina, insa el le aduna si le baga. Ba uneori le si scoate din masina in cos.
7. ii dau mici treburi mai complexe pentru care il recompensez cu niste bani la pusculita, gen sa imi caute ceva in dulap ce eu nu gasesc.