Articolul acesta este pentru acel moment cand esti obosita, copilul e racit, esti inainte cu o saptamana de salariu, ar trebui sa te speli pe cap si undeva cosul de rufe rivalizeaza cu Mont Blanc. Si mai auzi ca niste nebue au iesit in strada sa ceara nu stiu ce drepturi ale copilului nenascut.... Cred ca imaginea va este quasi cunoscuta, in diverse variante si cu tablouri diferite. Si in acel moment, iti dai seama ca nu ai nici paine, iei copilul in brate, iesi pana afara, cumperi ceva de la parterul blocului, urci inapoi si in spatele tau auzi "ce naspa e asta, in p**a mea". In secunda aia ai avea forta lui Batman si a lui Hulk la un loc sa ii dai un pumn in plina figura aceui individ fara nici un regret. Cu toate acestea, iti strangi copilul in brate si pleci mai departe.

Ce ni se intampla de fapt in ziua de astazi e o mare ipocrizie dusa pana in inima ADN-ului uman. Pledam si urlam ca suntem moderni, ca incepem sa ne crestem copiii dupa metode ultra super de parenting, insa inca ne batem joc de parinti si in special de mame.

Baietelul meu avea cam 2 -3 luni cand ieseam cu el cu un carucior destul de greu de manipulat. Alaptam cam de 7-8 ori pe zi si va spun sincer ca uneori era un lux faptul ca pana la ora 13:00 reuseam sa mananc, sa imi aranjez parul decent si chiar sa am un pic de BB cream pe nas si pe frunte sa nu par bau bau. Traversam o straduta de cativa metri cand cineva m-a claxonat, pe trecerea de pietoni, eu fiind singura si impingand la carucior, si mi-a facut si un semn care imi arata clar admiratia. Prin parbriz i-am distins si mizeriile ce le emitea din gura -  domnul respectiv conducea o masina prea mare versus diversele lucruri ce pot fi masurate pentru o anume relevanta in cazul barbatilor - si incerca sa ma grabeasca pe mine, care impingeam la un carut, chipurile sa ma grabesc ca voi si slabi cu ocazia asta. Sa mentionez ca aveam in acel moment cam 57 de kilograme, insarcinata am reusit sa ajung la 62 de kilograme, ca idee chiar nu aratam de grabit sa alerg cursa cu obstacole cu un carucior langa mine.

O alta situatie neplacuta a fost intr-o parfumerie, unde am intrat ca dupa o gura de oxigen dupa luni in care nu m-am parfumat pentru ca atat timp cat am alaptat, nu am folosit parfum decat extrem de rar si nici nu am avut timp de shopping de nici un fel. Dupa alaptare aveam tenul cu multe probleme, parul din pacate nu se mai aranja in nici un fel pentru ca atatea luni de zile il tinusem doar strans, eram totusi imbracata ok si aveam borsetuta biberonului in mana cand am intrat in parfumerie, cel mic ma astepta in carucior cu tati prin zona. Aveam semnalizarea clara ca in zona aveam un bebe care ma asteapta si cred ca aratam si fericito-disperata ca am 10 minute pentru mine sa ma bucur de o parfumerie. Privirea fetelor din parfumerie a fost de parca intrase Fiona lui Shrek. Nu eram machiata, nu eram pusa la punct in stilul meu, insa aratam decent si eram cat se poate de spalata. In momentul in care au vazut ca am si cumparat ceva si nu putin, le-am vazut ca m-au privit si mai contrariate. Peste un an aveam sa intru din nou, tot acolo, in my best way, si fetele au sarit pe mine ca viespiile pe miere, sperand probabil ca voi cumpara ceva consistent. Am cerut exact ce nu aveau si m-am amuzat cat au incercat sa ma convinga sa cumpar ce aveau ele in target.

Au trecut peste 4 ani de atunci insa momentele acelea mi-au ramas in minte si azi. Mi-am dat seama ca o mama, asa cum este ea normala, este naspa si nu este simpatizata. Tot asa retin ce figura speriata au facut doua doamne vanzatoare  de la o benzinarie OMW cand le-am intrebat unde as putea schimba un bebe de 8 luni. Ingrozite, se uitau la mine de parca urma sa detonez o bomba. Desi le-am spus ca doar am nevoie de un metru patrat unde sa imi instalez ce aveam nevoie, aveam inclusiv o acoperitoare impermeabila de protectie. Nimic. Am schimbat copilul langa masina si l-am spalat cu o sticla de apa plata, ferindu-ma ca un hot ca as face ceva ilegal. Probabil ati trecut prin asta.

Nu pledez pentru femeile sleampate, carora nu le gasesc scuze, insa nu inteleg agresiunea si mizeria cu care o femeie este tratata pana si astazi,  in 2017, in momentul in care are un copil in brate sau pe langa ea.

Nu pledez pentru nesimtire, insa pledez pentru a intelege ca sunt momente cand prea multa glazura si glamour sunt stupide. Mamele care isi tin bebelusii ca o poseta, nu sunt mame, sunt modele care pozeaza cu bebelusi model pentru reviste.

Nu pledez pentru ideea de mama eroina, nici gand, nu consider ca toata lumea trebuie sa minuneze de mucii si pampersii copilului meu, nu sunt de acord cu supraexpunerea la toate chestiile acestea viscerale, cum nu sunt de acord nici cu alaptatul in public despre care am scris aici.

Nu spun ca mamele sunt ceva deosebit, asa e natura doar, nastem copii si avem niste chestii dupa treaba asta care nu mai functioneaza frumos din punct de vedere public, mai avem un cearcan, mai uitam sa ne dam cu un fard, mai avem o celulita in plus, mai suntem nedormite, mai uitam de noi, desi nu e ok, dar asta e treaba cu a fi mama. Ma refer treaba reala, nu ce vedeti in reclama la Pampers, mamele blonde si radioase tinand in brate copii ce zambesc si adorm la minut dupa ce le pune scutecul. Deci chiar nu sunt de acord sa considerati mamele ceva ce nu s-a mai vazut pe planeta si ca ar trebui sa fim ocrotite ca si balenele.

Dar nu sunt de acord sa ma claxonezi pe trecerea de pietoni si sa ma injuri printre dinti, cand am un bebelus in carucior si cand eu teoretic sunt inca in refacere dupa nastere ( daca conduci o masina, sigur stii si un minim de biologie si stii ca nu am cum sa alerg ca sa iti fac tie placerea sa nu schimbi viteza). Nu sunt de acord sa ma tratezi ca pe un gunoi daca indraznesc sa intru nemachiata intr-un magazin de lux pentru ca am in mana un biberon si nu mai incapea si o pensula cu fond de ten. Nu sunt de acord sa ma cataloghezi naspa ca port un training larg si ca par dezmembrata atunci cand car in brate un copil de 10 kilograme.

Si tot asa nu sunt de acord sa imi spui tu ce sa fac cu corpul meu, cand sa raman gravida si cand nu. Tot ce am zis inainte vine un pic ca si tema de gandire a celor care au inceput sa ceara scoaterea din legalitate a avortului. Sunt de acord cu aberatia asta pana la urma, dupa ce legalizati arestarea si munca silnica pe viata a celor care claxoneaza mamele pe trecerea de pietoni, a celor care imi arata ca nu am voie sa schimb un copil de pampers intr-o zona chipurile cu servicii doar pentru adulti, cum este o benzinarie, si mai mult, dupa ce legalizati si arestarea pe viata, eventual intr-o mina de carbuni, a celor care si-au bagat mana pana la gat in banii asigurarilor sociale si de sanatate. Dupa aia scoatem si avortul din legalitate.

Da, sunt naspa. Da' tu cum esti?