Probabil ca din momentul in care telefoanele s-au dat si cu camera foto/video, dorinta de a fi toti un pic artisti a explodat. Fiecare vrea poze cu el insusi, cu ce face, cu mediul lui sau cu ce viseaza sa ii devina mediu, iar pozele trebuie sa fie cat mai reusite, filtrate, retusate.

A fost o invazie de poze cu mainile pe volan, ca sa se vada logo-ul masinii, fireste. Apoi selfie din aeroport, poze din fata de la Gucci sau Zara din Milano, fiecare dupa aspiratii. Poza la cafeaua frumoasa cu mot, la macarons, la salata de quinoa si alte lucruri care sa arate ca omul e cu staif si cand e vorba de ce mananca. Poza de pe plaja, cu toti muschii incordati, cu sanii cat mai la vedere, cu celulita blurata de chiar iti vine sa crezi ca statul asta pe Instagram e de fapt sport sau chirurgie estetica.

La un moment dat, o persoana cu mult bun simt si cu putina treaba pe online, a vazut atatea poze de acest gen si imi zice ca are senzatia ca acum lumea e plina de dive si de persoane de astea foarte elitiste. Oare Instagram e doar pentru ei? Adica poate oricine sa isi faca cont de Instagram? M-a si pufnit rasul si i-am aratat direct si la obiect cum poate si ea sa isi faca super poza si sa para diva, folosind doar setari si filtre de Instagram. Totodata, exista si multe aplicatii "smechere" din care te poti retusa cu atata finete incat sa arati a ingeras cu buze botoxate si piele diafana. Pe langa asta, lumina joaca un rol imens. Daca prinzi lumina buna, pana si ridurile dispar de pe fata. Am patit-o si eu de multe ori de ma minunam cum arat intr-o poza de asta luata la lumina naturala si cum arat la lumina becului de acasa.

Iar treaba cu influencerii care isi pozeaza o soseta pufoasa pe un picior gol bronzat, pe un cearsaf alb, alaturi de un croissant ireal si o carte de Umberto Eco incepe deja sa fie tragi-comica. Tragica pentru ca inca mii de fani ai lor chiar cred ca poza vine dintr-o ipostaza reala, adica duduia cu pricina asa chiar asa se trezeste cu croissantele pe pat si cu piciorusele ei bronzate in noiembrie. Nu spun ca nu e frumoasa o asemenea poza, insa ma uimeste cand ajunge la stadiul de a complexa o gramada de femei ca ele niciodata nu s-au trezit dimineata cu asa picioare, asa croissant si asa lectura impresionanta de la prima ora. Cred ca tot ce postam noi, cei activi in online, ar trebui sa contina mentiunea "Aceasta poza nu exprima realitatea, este o lucrare de compozitie". Pe blogul de beauty si eu pun poze frumoase, ma chinui uneori si jumatate de ora sa prind o anume poza, sa arate fardul intr-un anume fel, sa fac un setup dragut, desi in camera topaie pisica si copilul, sunt jucarii peste tot, intr-un colt, unde e lumina buna, sunt eu, setup-ul si aparatul foto. Si fireste talentul meu chinuitor care scoate poze demne de editoriale de beauty, uneori.

Vreau doar sa intelegeti ca si acele poze cu hashtag precum #messyhair, #nomakeup etc, sunt de fapt poze studiate, repetate si filtrate incat o realitate banala sa atinga perfectiunea si gradul de a fi dorita. Adica cum sa nu vrei ca parul tau messy sa arate precum al unei dudui care de fapt s-a chinuit un sfert de ora, l-a ciufulit, s-a dat cu capul in jos de 10 de ori pana a iesit volumul si a prins parul fix in miscare.... ia incercati si voi, sa vedeti ce misto iesiti, doar ca efectul dureaza cat faceti click pe buton. Pana ati editat si urcat pe Instagram poza, parul e deja la locul lui, dat dupa ureche sa nu ne intre in ochi si prins repede cu un elastic ca sa nu ne pice pe tastatura.

So, nu am nimic cu deformarea asta estetica a realitatii, insa mi-as dori sa o luam ca atare, ca un exercitiu si sa intelegem ca in viata reala oamenii sunt tot oameni cu cosuri, riduri, pori si totusi sunt frumosi. Si putem sa ne vedem de viata si fara logo-uri celebre prin habitat.