Inca de anul trecut am observat o miscare masiva spre a incuraja modelele plus size sa fie mai active, mai dornice sa se expuna si sa fie mandre de corpul lor. Branduri mari si reviste de prestigiu comunica din ce in ce mai des despre aceste femei, modele de curaj si de comportament s-ar parea pentru noile generatii de femei.

Inainte de a-mi rastalmaci mesajul, o sa spun ca apreciez oamenii daca intre ceea ce spun si ceea ce fac exista o legatura, apreciez femeile care isi pun in valoarea ceea ce au, pe cele care pastreaza o discretie in a se etala atunci cand e cazul si care sunt sincere cu ele insele inainte de a fi oneste si fata de cei din jur. Am si eu ca orice femeie acele 2 kilograme in plus de care as fi foarte fericita sa scap oricand, desi daca privesc statisticile medicale intru in ceea ce se numeste normalitate. Deci normalitate definita de un sistem stiintific.

Ma ghidez dupa niste norme de bun simt clasice, dar mereu valabile, acelea ca o femeie isi arata goliciunea in contexte foarte putine si nu publice, mai ales daca ea nu ofera servicii publice in acest sens. Daca esti o Marilyn Monroe, iti poti lasa fusta sa fluture sa ti se vada chilotii, dar sa ajungi intai sa fii o Marilyn si sa poti duce asta. Si Coco Chanel spunea ca e lipsit de eleganta sa iti arati genunchii, sa iesi fara ciorapi din casa daca esti o doamna... bun, dumneaei era putin mai stricta, dar sa fim seriosi, Mademoiselle a creat un model de eleganta valabil si 10.000 de ani incolo. Un deux-pieces elegant si bine croit flateaza orice silueta si face orice femeie seducatoare, chiar daca nu isi arata nici macar o bretea de sutien.

Invazia de colanti mulati - plus alte haine din seria "mulate" -  pe doamne care eventual ar putea purta chestiile astea doar la ele in dormitor/bucatarie, arata cam la ce duce acest val de supraincurajare al supraponderalitatii. Inclusiv doamnele supraponderale, dar care stiu sa fie Doamne, nu apreciaza chestia asta cu supraexpunerea unor modele gresite. De ce tinem cu tot dinadinsul sa dezbracam si sa expunem niste femei cu probleme evidente de sanatate? De ce aceste modele nu constientizeaza ca ele sunt doar niste instrumente in a incuraja pana la urma un supra-consum pe care marile imperii de business il considera vital. Ceva de genul poti manca oricat si sa arati oricat de supraponderal, ai sanse sa devii un model, si asta e periculos in special pentru adolescente. Spun asta mai ales cand acum, in vacanta, vad fetitele in parc infulecand din pungi cu chipsuri si fiind foarte incantate ca au sani de la 8-9 ani, dar nu vad ca sub sani creste si periculos un abdomen deja incarcat de grasime si care cauzeaza deja maladii digestive incredibile pentru varste de 10-14 ani. Exista deja o problematica mare in acest sens, dar pe canalele de social media vad in continuare un buzz intens pentru a expune si supra-expune aceste modele plus size in costume de baie, haine sumare si cu mesaje de incurajare pentru eroismul lor.

Mi-ar placea sa vad si o comunicare despre normalitatea aceea stiintifica care, oricat de mult nu ne convine, e o treaba buna. Noile eroine si modele sunt femeile supraponderale care se pozeaza in costum de baie. Si noi, normalele, de ce suntem considerate neimportante doar pentru ca nu ne aratam chilotii pe Facebook?