Fara titlu

16:41:00 0 Comments A+ a-

Ma invart prin casa. Mai spal o farfurie. Ma mai joc cu copilul. Mai deschid tableta. Mai verific statusul vreunei amice mai tanara care merge prin cluburi, rasuflu usurata, e acolo, da like-uri la ceva, e bine. Alta imi spune ca i-a murit cineva. Ma duc la cumparaturi. La Sephora mi se pare ca miroase a fum. Ma duc la magazinul de jucarii, doi copii plang ca vor jucaria aia care costa 299 de lei. Pana la urma plange si al meu un pic, ii promit ca de ziua lui va primi jucaria aia.

Ajungem acasa, totusi deschidem TV-ul, vrem sa intelegem, deschidem si Digi Animal World. In India, pe o strada super saracacioasa, un student amarat, imbracat in zdrente, salveaza o maimuta electrocutata, se urca intr-o risca si o duce la un cabinet de veterinar.... o magazie practic, un batran imbracat in zdrente salveaza maimuta arsa.

Acum o zi, tot copilul meu, surprinzandu-ma socata in fata monitorului: Uite,  a venit ambulanta, oamenii aia au facut accident?
Eu: Da, au dat foc la niste artificii si au facut buba, dar le-a trecut.

Azi. Copilul meu dupa ce termina masa : Mami, tu la circ nu prea ai stat cu mine. Ai stat cu ceilalti copii, ai avut grija de ei.
Eu: Pai erau singuri si trebuia sa ii ajut si pe ei sa urce in autocar, sa mearga la pipi, sa nu se piarda de noi...
Si lacrimile pleaca, se deblocheaza.
Si ma duc iar si spal vase.

Cum sa ii explici unui copil o tragedie? Cel mai bine e sa nu fie nevoie, cei care sunt maturi si destul de batrani sa faca ce este de facut.
Nu exista prioritati decat tu si copilul tau daca esti parinte, nu exista prioritati intr-un business decat siguranta fizica, inainte de siguranta economica. Daca exista educare, exista preventie, exista tact.
Azi am cautat pe  google "masuri de prim ajutor", exista multa lectura, doxa o sa ma fac. Si o sa ii explic si copilului cate ceva in plus. De cateva luni doar verifica pulsul si tensiunea pisicii, ii face ecografie cu calculatorul meu de pe birou. Pisica e sanatoasa tun dintotdeauna.

Am cam 49 de kg si o frica teribila de acele acelea de luat sange, doua chestii care ma opresc sa ma duc sa donez sange. Am avut candva mainile negre de la perfuzii.
Nu am mai fost sa imi fac analizele de vreo 2 ani. Dar o sa ma duc, e un prim pas sa trec odata de spaima asta de spitale.

E bun Facebook-ul si spun asta de atata vreme. Si tragediile si bucuriile sunt acolo, mute, nu se aud, se vad daca vrei.




Cum iti astepti copilul sambata seara cand stii ca pleaca in club sau la vreun concert? Cu ochii pe geam, pe telefon, nu...
Posted by Ana Maria Tatucu on Sunday, November 1, 2015