S-a lansat volumul "Transhumanţa bârsană - capete de istorie - mocani în zodia Bărăganului - secolele XIV - XIX", de Răzvan Ciucă şi Ionela Bran

 In ultima vreme am vitregit acest blog, insa nu din intentie, ci si pur si simplu dintr-un timp care nu s-a mai lasat a fi intins cum as dori eu. Evenimentul recent la care am participat mi-a adus aminte de foarte multe lucruri frumoase: bunicii mei paterni erau din neam de vacari, bunica materna era din neam de razesi, bunicul matern venea de departe de pe meleaguri rusesti. De la toti am invatat, nu din discursuri si discutii inutile de parenting, ci din fapte ca exista un respect pentru natura, o credinta reala si o binecuvantare care vin din contact cu pamantul, animalele si cu aerul curat, cu vorba adevarata si curata.

Tot duminica, la lansarea cartii despre transhumanta, mi-am adus aminte de cursul de folclor avut in facultate pe care l-am savurat. Pe vremea aceea, profesorul Silviu Angelescu era un fel de despot luminat al educatiei, inghetam de frica la examenele cu el sau chiar la cursuri, insa respectul si admiratia ne facea sa umplem amfiteatrul si sa nu fie nevoie de fisa de prezenta. Imi amintesc cu mare placere zecile de variante ale Mioritei pe care ni le-a prezentat si cum ne punea sa le citim cu voce tare, sa simtim ce inseamna graiul viu romanesc. Au trecut peste 20 de ani si inca il vad pironindu-ne cu privirea lui in timp ce ne spunea despre diverse credinte populare, traditii si autori populari anonimi in opinci si itari.

Va las acum cu informatiile oficiale si, desi sunt un om extrem de ancorat in realitate si o minte moderna, va spun ca nimic nu egaleaza o experienta intr-un adevarat mediu romanesc, unde s-o mai gasi el. E greu sa intri in contact cu pamantul si forta lui, cu animalele, cu holdele ce asteapta ingrijite, cu oile ce asteapta sa fie purtate, ma simt un fel de ,,neica nimeni" care doar dau din taste, dar nu as sti cand sa mulg vaca sau oaia si as muri de foame langa ea.

Duminică, 19 septembrie, s-a lansat la Muzeul Țăranului Român volumul “Transhumanţa bârsană - capete de istorie - mocani în zodia Bărăganului - secolele XIV - XIX", de Răzvan Ciucă şi Ionela Bran. Volumul este scris într-un stil accesibil, nefiind adresat doar specialiștilor. Coperta cărţii este semnată de cunoscutul artist Ion Grigorescu, care valorifică una din secvenţele celebre ale transhumanţei române, păstrată într-un catalog tipărit la Viena.

Cartea se dorește a fi „o lucrare folositoare, de aducere aminte și prețuire a mocanilor din Țara Bârsei, lesne de citit și nelipsită de îndemnuri”. Autorii şi-au închipuit drumul oierilor care plecau cu turma de mioare din Bran spre Dunăre, în căutare de hrană. S-au reunit în această carte mărturii ale ciobanilor de demult, unele culese de la oieri în viaţă, altele păstrate în cărți aproape uitate azi, scrise de istorici importanți, precum Andrei Veress, Ştefan Meteş, C. Constantinescu-Mircești sau Tudor Mateescu.

Lucrarea reprezintă o privire proaspătă, originală și competentă asupra fenomenului transhumanței din Ţara Bârsei până în inima Bărăganului.

“Cartea de față este un remember, o adunare a cărților scrise în România  până acum vreo patruzeci și ceva de ani în urmă, despre oierii plecați din pridvorul casei, Țara Bârsei, spre pășunea dintâi, înspre Răsărit și până unde se vorbea românește. 

Este dedicată, în mod special, părinților noștri!” a precizat Răzvan Ciucă.

“Volumul cuprinde 30 de capete de istorie, determinante pentru coloana unui fenomen unicat în lume. 

Împărțită în 12 capitole, fiecare respectând un modul, o unitate de text - note - anexe documentare, care tratează  subiecte din viața transhumantă: vânzoleala oilor pe pășuni de sub zare de soare și zăpoare ucigașe, astfel încât lucrarea, în ansamblul ei, este alcătuită din povești de privit ninsori”, a adăugat Ionela Bran.

Răzvan Ciucă este profesor de istorie, muzeograf, etnolog și expert de patrimoniu. S-a remarcat prin activitatea sa de inițiere și coordonare a Muzeului Național al Agriculturii din Slobozia. 

Ionela Bran este interpretă și culegătoare de folclor (director coordonator al Ansamblului Poarta Dorului), creatoare de artă tradițională și modernă, etnologă și doctorandă în etnologie.