M-a facut sa ma gandesc la cat efort si chin face omenirea asta sa faca niste studii medicale si care tin de tot felul de stiinte care in final ne demonstreaza ceva ce noi avem in noi ca si instinct. Cand facem rau, ducem spre rau. Mai exact, daca iti chinui copilul lasandu-l sa planga, lasandu-l singur, nu mai spun daca il ignori sau il si bati, il duci clar catre boala, suferinta, disfunctii ce se manifesta mai tarziu in diverse maniere.

Cu acelasi lucru in minte, ma mir si astazi ca in 2018 exista gravide care considera ca alcoolul si tigara in sarcina nu fac rau ,,ca s-a dovedit stiintific", vin ele rapid cu raspunsul.  Ca asa o gura mica si un fum din cand in cand chiar iti poate face bine. Ca doctorul a zis ca nu se intampla nimic. Doctorul nu o sa iti faca niciodata educatia pe care tu ca adult viitor parinte ar trebui sa ti-o faci singur. Ginecologul nu o sa isi consume din timp sa iti explice si eventual sa si pice de nepoliticos ca tu nu esti ok daca bei, daca fumezi in sarcina, daca faci lucruri ce instinctul tau iti spune clar ca nu sunt ok.

Abandonatul copilului la cresa de la cateva luni mi se pare iar o aberatie a acestui secol. Este cool ca si femeie de cariera sa lasi un bebelus de 4-6 luni la cea mai fancy cresa din oras unde dupa 2 ani eventual ti-l scoate deja si cu engleza invatata. Poate engleza va sti, dar ce e in sufletul lui? In creierul lui? In emotiile lui umane? Asta consider eu, ca un copil dus la cresa inainte de 2 ani este de fapt abandonat acolo, nu zic ca e bine sau ca e rau, dar orice parinte ar trebui sa isi asume efectele pe mai tarziu. Si stiu motivele, ca nu se poate, ca nu ai cu cine, ca nu o sa iti ratezi cariera, ca nu mai poti ramane acasa. Totul ok pana aici, dar mai departe sa stii DE CE si sa nu mai intrebi pe omul de stiinta sa iti demonstreze DE CE.