Litoralul romanesc, capitol inchis

18:01:00 0 Comments A+ a-



Anul acesta am avut ultima tentativa de a ne face o vacanta frumoasa pe litoralul romanesc. Avem o natura frumoasa, sunt mici investitori care vor sa fac treaba, insa marea problema este lehamitea si lipsa de bun simt si a comerciantilor, prestatorilor de servicii, precum si a unei mari mase de turisti.

Experienta de la Cocor Spa din  Neptun v-am povestit-o deja, este un fals hotel de 4 stele, este de fapt un 3 stele mediocru, cu o piscina pentru copii care nu a functionat deloc cat am stat noi acolo, desi era un punct clar de atractie si de diferentiere.
In Neptun, in afara de Rose Marie, un restaurant clasic simplu, alte experiente culinare au fost slabe. Rose Marie este genul de restraurant unde patronul sta cu ochii pe angajati, unde exista ospatari cu experienta multa si tact, unde cartofii prajiti sunt din cartofi proaspeti, nu din congelati si unde orice fel de mancare este ceea ce trebuie sa fie. Poti merge cu copilul sa ii dai o supa de pui si sa fie exact ce te astepti de la o supa de pui pentru un copil. Nu este foarte fancy ca si look&feel, dar am mancat acolo tot in anii trecuti si am plecat mereu satui si fara arsuri stomacale. Ultima oara erau si multi turisti straini, probabil satui si ei de acele restaurante scumpe unde mananci chestii care doar arata bine.


Pe final de august am ajuns la Mangalia. Ne-am cazat la recomandarile unei prietene la o pensiune de   oameni simpli si gospodari. Fiecare centimetru din curte era aranjat, optimizat, iar ei, ca si proprietari, erau acolo prezenti mereu cu matura in mana, ba tundeau iarba, mai spalau ceva. Pensiunea este pe St. Oituz 49, nu au firma la poarta sau ceva de genul acesta, merg pe recomandari si chiar nu fac fata la cate cereri au. E un loc modest, dar curat, bine organizat si unde patronul este tot timpul acolo, atent si cu grija la fiecare persoana cazata acolo.



Seara am dorit sa luam o cina mai deosebita, in bine, eram si cu prieteni, eram relaxati, hotarati sa ne simtim super bine si sa ne delectam cu tot ce se putea in materie de chestii culinare. Am mers la Mera Brise, un restaurant pe faleza, dintr-un complex nou de 4 stele, Din afara, terasa era o bijuterie. Totul pus la punct, curat, ospatari unul si unul, muzica placuta. Ne-am comandat cocktailuri non-alcoolice, limonade si tot felul de chestii de mancat. Intentionam sa atacam si desertul si da, sa lasam un bacsis gras. Initial chiar ni s- a parut ca si servirea era de 4 stele. Vremea trecea si dupa maximumul de 40 de minute de aseptare, nimic. Nu comandasem curcan la tava sau mai stiu eu ce specialitati, erau chestii gen carne si cartofi prajiti, o salata Caesar, iar eu am comandat paste cu funghi porcini.

Mancarea a sosit dupa 50 de minute, mai putin pastele mele. Am zis ca sigur felul acesta este un fel de preferinta a bucatarului si va merita asteptarea. Peste o ora aveam   pastele in fata. Ciupercile erau moi si pline de zeama, spaghetele calai spre reci, miros ciudat, De foame am luat 4 inghitituri dupa care s-a declansat infernul. Gust ciudat in gura, mucoasa bucala iritata, nod in gat, fierea si-a lansat intepaturile. Limba s-a umflat, in fine. Toti de la masa am avut diverse senzatii neplacute, insa eu am fost cel mai naspa, lucru care m-a determinat ca a doua zi sa ma intorc acasa. Nu voiam sa incerc si serviciile medicale de la Mangalia. La reclamatia pe email mi s-a spus ca poate eram alergica la ceva. Mi s-a trimis si lista de ingrediente, nu sunt alergica la nimic. Am mancat paste cu funghi porcini in nu mai stiu cate locuri si restaurante din Bucuresti, din tara si din afara tarii, de ani de zile. Fiind lacto-vegetariana chiar ma bucuram mereu sa imi comand acest deliciu.

Imi pare rau de putinii intreprinzatori care se chinuie sa faca ceva in raport cu marii investitori care vin si pun 4 stele sus pe firmament si se sterg apoi pe maini.

Nu mai suport nici plajele murdare, turistii care isi lasa gunoaiele pese tot, desi sunt pubele la 4 metri de ei si lipsa unor gardieni care sa vina sa ii amendeze pentru asta.

Ce m-a ajutat dupa masa nefericita?
- ca sa rezist pana acasa, ceai cu multa lamaie si meditatie ca sa imi tin sub control furia si greata fizica si psihica.
- acasa, ceai cu ghimbir muuult, sunatoare, inca un ceai cu busuioc si turmeric, supa crema de legume, avocado pasat pe paine moale. Acum cand va scriu, iritatia din gura s-a calmat si chiar imi planific sa mananc ceva consistent, sunt cam lesinata dupa doua zile de ceai si supa.

Unde vom merge la anul sa ne bucuram de mare?
In sfarsit, o sa ne mobilizam sa revedem Grecia si poate si Croatia. Poate si un pic Balcic in Bulgaria, la Mistral, unde merg din 2007 si unde mananc paste cu funghi porcini pana ling farfuria.

Cu limba umflata, glicemia picata de foame, ca na, cum sa mai mananc, am mers pe jos pana la farul din Mangalia unde mi-au dat si lacrimile, Farul era tot mazgalit, aruncate doze de bere in jur, mizerie.  Am strans cu mana mea mizeria de pe jos sa imi pot face acolo o poza. Asta inainte de a parasi litoralul romanesc. Si pentru prima data mi-a fost mila de tot acel loc, dar si de mine, fara un patetism de ala de cacat, adica sa ma dau victima. Mi-am plans singura durerea ca litoralul nostru a ajuns o groapa de mizerie, un loc unde capitalismul e plin de paraziti si unde bunul simt e vazut semn de ifose si de fiinta antisociala. Am inteles ca in zona Mamaia-Navodari lucrurile incep sa miste in bine. Mie insa imi era dor de Mangalia, acel port candva vestit si apreciat. Asta e. Pentru prima data m-am bucurat sincer, visceral chiar, ca Balcicul a ramas al Bulgariei. Mi-e groaza sa ma gandesc ce ar fi fost acolo daca Romania ar fi reusit sa il recupereze. Saraca tara bogata, Romania.