miniLibri la Antipa 8-9 iunie

Pentru ca am primit o veste tare buna si azi e o vreme asa ploioasa , am zis sa v-a transmit ca atare, desi mi-ar fi placut sa improvizez un pic pe tema miniLibri. Am tot scris de conceptul evenimentelor MiniLibri, dar nu am reusit sa ajung sa si vad ce se intampla, acum nu mai am nici un motiv, mi-e aproape de casa si in plus muzeul Antipa e preferatul meu si este singurul muzeu vizitat de baietelul meu pana acum ( are doar 2 ani jumate , avem timp de muzee). Deci pe 8 sau pe 9 iunie voi fi acolo. :)

Iata si comunicatul detaliat:

Pe drum spre casa

Articol scris acum o saptamana, tot intr-o zi de luni....

Astazi in drumul spre casa am trecut pe la Unirii, e o manastire pe acolo, chiar nu stiu cum ii spune. Mereu sunt cersetori in zona si trebuie sa fii atent cum circuli sa nu dai peste ei.
In tot peisajul asta m-a blocat o scena, m-a blocat de nu am mai putut apasa pe acceleratie si mi s-a pus un nod in gat.
O mama cu 3 copii mici, cred ca cel mai mare avea 4-5 ani, cel mai mic cam 8 luni. Saraci lipiti. O fi mafia asta a cersetorilor care cica traiesc bine pe spatele celor cu sentimente nobile, insa copiii aia pareau ca nu au mancat de o saptamana. Mama se grabea si impingea la carucior si ii tragea pe ceilalti doi dupa ea, primisera din ce am reusit sa vad ceva de mancare si probabil se duceau spre casa.Erau imbracati cu niste haine aproape zdrente.
Nu am vazut asta decat cateva fractiuni de secunda, ma claxona deja cineva si imi facea semne ca tin coada de masini pe loc.
Am si acum nodul in gat si nu imi revin. Eram cu o prietena in masina si ma consola ca e multa saracie in tara asta si sa ne vedem fiecare de ale lui "Tie iti da cineva ceva?" ma intreba ea. Da, poate ca asa e.

In fiecare zi imi spun ca pe lumea asta exista un echilibru pana la urma, mediile ascund monstri insa.

Si astazi, cand in sfarsit postez chestia asta, am mai citit si ce a scris Madalina Uceanu pe blogul ei despre faptul ca nu putem uneori ajuta pe oricine ....imi dau seama ca este atat de greu sa imi spun NU, adica ...acum o saptamana as fi coborat din masina si as fi dat acelor copii toti banii pe care ii aveam in portofel, jucariile din portbagaj care sunt pentru iesit in parc cu baietelul meu.... dar nu vreau de fapt asta, as vrea sa pot face ceva ca nici un copil sa nu mai sufere de foame, sa schimb legile, sistemul de asigurari sociale.....obiceiurile mele de consum, ale altora,...nu stiu exact ce, insa acum stiu ca acestor porniri le spun NU, nu pot face minuni si trebuie sa accept asta.

Blog de parenting adica blog de mami

Blogul acesta se doreste a fi un blog de mami, adica eu, mama lui Mihai - care are acum 2 ani si jumatete- cand am timp si simt nevoia sa scriu, ma apuc sa va povestesc diverse. Cand scriu poezii e de bine, cand mai fac o reteta care mi se pare cu sens va scriu despre ea, cand primesc comunicate de presa utile pentru voi si pentru copiii vostri, la fel mai scriu cate ceva, cand apare cate un caz mai dificil si e nevoie de o mana de ajutor, la fel va scriu.

Acum stau si ma gandesc la perioada dinainte de a deveni mama si la cate intrebari aveam atunci in minte. Ma gandesc ca multe dintre voi si...multi dintre voi, banuiesc ca am cititori si domni tatici sau nu, mai aveti intrebari, nedumeriri, nevoie de o "alta parere". Ce am vazut eu pana acum ca nu numai "sfatul specialistului" e important, desi e bine cand sunt nelamuriri pe zona de sanatate sa intrebati pediatrul, insa sunt si lucruri pe care vrei sa le mai stii si de la altii care sunt ca si tine.

Eu vreau sa va aduc aminte despre ce am scris pe vremea cand eram proaspata mamica sau inca gravida si gasiti idei pe urmatoarele teme:
- pregatiri pe ultima suta de metri inainte sa apara bebe, adica prin luna 7-8 AICI
-  sfaturi pentru o graviduta si faptul ca tu esti prioritara si ce sa faci sa iti usurezi viata AICI
- cum am nascut eu la Medlife AICI
- ce nu mi-a zis nimeni ca se intampla dupa ce devin mama...uite ca eu spun ca sa stie si altii AICI

Promit sa mai scriu si astept si intrebari si sugestii :).

Dincolo de mine

Dincolo de mine, mai esti tu
Dincolo de noi, e doar lumina.
Din fiecare cuvant, ne nastem iar,
Din fiecare zambet, ne iubim iar.
E un pamant care se invarte
Si aduna zi dupa zi
Ziua de azi trece usor,
Ziua de maine aduce si dor
Dorul de ieri, de zambet, de cuvant,
E simplu, toate se intampla pe pamant.

De ce sunt copii bolnavi?

Asta e intrebarea pe care mi-o pun destul de des in ultimii ani. E o intrebare la care as vrea sa imi raspunda cineva si sa imi spuna ca sunt eu paranoica si vad prea multa tristete uneori.

Pamantul asta e atat de frumos, acolo unde nu am mai pus asfalt si ciment, acolo unde cresc copaci si iarba, acolo unde furnicile se duc catre musuroi fara sa calce prin balti de ulei de motor. Ma alatur acestei lumi ipocrite, dependente de tehnologie si foc , si cer iertare acestui pamant. Si prima data ma rog sa nu mai existe copii cu probleme, de nici un fel.

Astazi m-am intristat citind despre Daniel Pirvu, un baietel care nu are nici un an si are suferinte fizice cam multe pentru el.
Se pare ca solutia lui este un transplant care costa.....cat 5-6 posete Prada sau Louis Vuitton...sau cat o masina de lux....sau cat cateva borduri de prin Bucuresti...sau cat o casa de prin Pipera .....sau cat 10 salarii de CEO expat in Romania....sau cat apartamentul familiei mele, apartamentul parintilor mei, cu tot ce e in ele si masinile noastre la un loc si cred ca mai adaug si casa bunicilor ca sa ies pe suma de mai jos..suma este  mai exact de 100.000 lire sterline, inseamna cam 118.000 de euro.

Vad genul asta de cazuri saptamanal si nu inteleg, nu inteleg de ce niste autoritati ale acestei lumi nu fac ca aceste cazuri sa nu fie cu costuri pentru pacientul atat de mic...cum se pot gasi fonduri pentru tot felul de borduri si protocoale si nu se gasesc pentru asemenea cazuri. La fel cum nu inteleg pana la ce nivel o sa ajungem cu deturnarea acestei naturi frumoase catre ciment si beton.

Astmul - o boala care poate fi tinuta sub control

Astazi, 7 mai 2013, ziua dedicata astmului la nivel mondial, s-a relansat campania de informare despre astm si am avut placerea sa fiu invitata la conferinta de presa si veti vedea mai jos si prezentarea de la acest eveniment.



Eu am sa va povestesc putin despre ce stiam pana astazi despre astm si cum priveam boala asta. Stiam ca cei bolnavi de asa ceva sunt in general oameni palizi si mereu cu un aparat dupa ei pe care si-l pun la nas cand ii apuca tusea.