Buna seara, mamici din Romania :)

Sunt ceva luni de cand ma tot gandesc cum sa pun in scris toata starea asta de confuzie pe care o am si pe care simt ca o aveti multe dintre voi. Ma adresez celor din generatia mea, celor care am terminat scolile la putin timp dupa Revolutie, care am plecat cu niste valori de acasa si care ne-am trezit cu totul altele peste atat de putin timp.
Cred ca majoritatea celor care avem acum 33-36 de ani am plecat cu niste valori curate si firesti din familiile noastre si din mediile in care am invatat.
Cand am terminat facultatea prin 2000 pentru mine era clar ca nu mai puteam aplica nimic din ce invatasem atatia ani si lumea era cu totul altfel:
- scoala pe care o facusem era doar un punct de pe CV si atat....un CV pe care nu aveam decat alte doua linii legate de experienta, un cv "subtire" cum era catalogat la orice interviu;
- munca facuta cu seriozitate si pasiune nu mai aducea  bunastare si nu mai era o conditie de a-ti duce un trai normal si sanatos;
- sa ai o familie nu mai era un atu, ci o piedica sa poti lucra intr-un loc renumit si bine platit, preferabil era ca femeie sa fii singura si fara obligatii;

- aspectul fizic comercial conta de 100 de ori mai mult decat notele de pe licenta sau statutul de olimpic national la vreo disciplina si era un pasaport aproape sigur catre o ascensiune pe scara sociala;
- autoplafonarea era privita bine si dorita de catre orice companie privata care dorea sa te angajeze si sa te "creasca";
- nu conta cat de des te spalai, ci cat de coafata esti, de parfumata si cat de inalt  e tocul la pantof...in inversa proportie cu lungimea fustei;
- sa iti doresti sa devii profesor, era o gluma buna...o extravaganta, mesaj pe care ti-l comunicau cu umilinta si in soapta si profesorii extraordinari de la Universitatea Bucuresti care veneau cu troleibuzul la munca si mancau si ei Eugenii ca si noi...si care plecau la burse post doctorat in tari straine cu diurna de 10 euro pe zi......pe care ii adunau sa cumpere carti. Luati aceste puncte puncte ca si ezitari , nu-mi vine sa cred ca scriu asa ceva.

Intre timp au crescut liniutele pe CV, cu greu imi restrang CV-ul pe doua pagini A4, scrise cu 10.
Nu am fost profesor decat maxim un an, in paralel cu alt job, pentru ca meseria pe care mi-am dorit-o imi acoperea doar abonamentul la RATB si vreo 4 paini si 2 pungi de pufuleti...eventual o parte din intretinere.

Si astazi am si eu un copil. Ca si voi, ca si alte mame din alte generatii.
Ce sa ii transmit acestui copil? sa ii spun din experienta mea? sa ii spun sa fie corect, sa mearga la o scoala de stat, sa ia note mari, sa invete pe bune, sa nu copie la examene si apoi la job sa nu isi joace colegii pe la spate? sa fie corect si onest? sa spuna mereu adevarul si ceea ce gandeste? sa ii dea unui coleg de birou din bucata lui de pizza inainte de salar? sa se duca la munca si bolnav doar pentru a-si respecta termenele si mai ales cuvantul dat colegilor si sefilor? sa isi plateasca toate taxele, impozitele si alte datorii catre diverse institutii si alte aparate administrative?

Eu pot sa ii spun toate acestea si am tendinta de a o face.

Dar ce voi face daca el ma va intreba: mami, de ce nu ne permitem o vacanta? mami, de ce nu imi pot cumpara toate cartile de care am nevoie? mami, de ce e mizerie la metrou? de ce parcurile sunt atat de mici si murdare, dar avem atatea mall-uri ? de ce nu gasim mere cu gust la magazin? de ce colegul meu de scoala vine cu o masina mare la scoala, dar mama lui nu stie cand se scrie "s-a" si "sa" si ma pune pe mine sa il ajut la teme? de ce nu stie nimeni la scoala sa imi explice ce inseamna iluminism?...si multe alte intrebari la care nici acum si nici atunci nu voi avea un raspuns.

Rasturnarea aceasta de valori nu vine din saracie, va rog, sa nu imi spuneti acum de criza si de preturi mari. Toti care avem acum 35 de ani am facut foame cu adevarat si frig pe vremea "aceea", bunicii nostri au trecut prin foamete adevarata si razboaie......parintii nostri, la fel, au trecut prin foame si frig, insa niciodata nu si-au uitat cei 7 ani de acasa, nu au uitat cine sunt Ion Creanga si Ion Luca Caragiale, stiu inca sa isi spele si sa isi calce singuri, stiu sa faca o paine, stiu sa planteze o floare si sa hraneasca un animalut ratacit, stiu sa puna cartile in biblioteca frumos si sa isi noteze pe hartie ziua de nastere a cuiva ca sa nu uite sa ii zica "la multi ani", stiu sa faca un buchet de flori, stiu sa taie painea frumos, stiu sa spuna "va rog", le este rusine daca te suna la o ora mai anormala, chiar daca sunt bolnavi, intai isi cer scuze ca te-au sunat la 8 dimineata, isi platesc intretinerea cat pot ei de repede si au pus deoparte si banii pentru propria inmormantare....un bun simt dus la limita si care se pierde astazi.

Baietelul meu se va maturiza din pacate intr-o lume fara umanitate, fara bun simt si fara valori curate. Mi-e groaza ca el nu va intelege niciodata umorul lui Caragiale, nu va rezona poate cu o melodie de a lui Vivaldi si va rade de vreun vers din Blaga. Va sti mai bine cursul euro decat sa isi faca o mancare el singur. I se va parea mai normal sa invete sa faca speculatii decat sa stie sa bata singur un cui sau sa repare o clanta la usa. Va goni porumbeii de la geam sa nu ii faca mizerie, insa nu se va apleca niciodata daca o sa ii pice o hartie din mana, pentru ca nu e cool.... Nici nu stiu ce va mai insemna "te iubesc" cand el va fi la varsta primei iubiri.

Adunand toate acestea, ma intreb cam ce as putea face concret pentru el.Si va intreb si pe voi daca aveti vreo idee. Nu imi doresc sa oprim civilizatia asta a vitezei, insa vreau sa pastram esenta noastra ca oameni si sa pot face eu ceva azi pentru ca si copilul meu peste 10-15 ani sa o poata regasi.
Asadar, dragi mamici de pitici si care peste 10-15 ani vom avea adolescenti, cam ce am putea face?