O societate civilizata nu permite foame si saracie

Uitandu-ma astazi pe site-ul Institutului National de Statistica am vazut ultimele cifre legate de consumul populatie, mai exact de cheltuieli, si conform ultimelor date, romanii cheltuie 40% din bugetul de familie pe mancare si bauturi nealcoolice, undeva la 0.2% pentru educatie si cam 4% pentru sanatate. Mai multe detalii AICI .

Ieri, pe canalul Antena 3 am vazut-o pe Andreea Berecleanu intr-un reportaj cutremurator facut in zona Glodeanu din Buzau, intr-un sat uitat parca de lume. Indiferent ca acolo ar fi fost zapada multa sau nu, aceeasi tragedie latenta se dezvolta de la zi la zi.
Zapada a fost , cred, un semn divin, ceva gen avertizare ca acolo trebuie sa ajunga cineva care sa constientizeze situatia si sa o comunice celor care ar fi responsabili sa modifice ceva. Din faptele relatate reiesea ceva demn de Evul Mediu, o singura asistenta medicala raspunde de 10 sate. Drumul comunal este mai mult o impresie ...sau ceva legat de pictura impresionista. Preotul este in acel sat si doctor, curata si zapada, tine si gestiunea la bunurile primite ajutor si le imparte....

Anul trecut blogul meu trimitea mesaje disperate si jenante despre mame care nu au cu ce sa isi hraneasca copiii, inca sanatosi sau nu au cum sa incalzeasca casa unde locuiesc. Tot anul trecut spuneam cum se intampla in centrele maternale cand lipseste laptele praf si mamele sunt puse sa dea copiilor fiertura de orez. Acum nu mai am capacitatea sa scriu despre aceste cazuri, psihic nu le mai duc incarcatura stupida, ceva nu se potriveste, in anul 2012, in Romania, sunt copii care se imbolnavesc de foame. Nu pot accepta asta.


Ieri am fost la cumparaturi. Am intrat in raionul de carti pentru copii. O carte micuta cu povesti si poze costa cat laptele praf pe 5-7 zile ale copilului meu.  Sunt printre cetatenii acestei tari care, conform statisticii, are un venit pe cap de familie peste cel mediu, estimat cam la 835 de lei/ persoana, tot de Institutul National de Statistica. Deci dupa cum spune statistica chiar sunt relaxata cand e vorba de cheltuieli, sunt peste medie. Si totusi ieri nu am cumparat acea carte pentru copil. Prioritatea a fost sa luam alimente.

Polarizarea societatii e deja patologica, nu inteleg nici azi de ce unii oameni au nevoie de 2-3 case, 2-3 masini, cateva calatorii in strainatate pe an ca sa fie fericiti. Nu sunt ipocrita, fiecare la nivelul sau exagereaza cu ceva in propria alintare.  Si eu am mai multe bluze sau pantaloni decat una din mamele despre care am scris in articolele mai sus mentionate. Dar inca sunt o gramada de lucruri elementare la care am cu greu acces.

Cel mai greu avem acces la generozitate. Suntem blocati intr-o paradigma materiala. Vrem sa avem "ceva" - bani, case, lucruri si nu stim unde si cum sa ne oprim, ne punem bani deoparte, platim asigurari...desi traim intr-o nesiguranta perpetua. Asta suntem invatati si incurajati, sa "posedam", sa platim taxe pentru ceea ce posedam si sa nu dam nimic din ce avem....ca maine nu se stie ce va veni. Pe vremuri, chiar in cultura romaneasca, era o vorba sa ai mereu inca un blid de mancare in plus sa-l dai pomana la un om sarac, acum nu prea se mai face asta. Acum teama de saracie e mai mare decat teama de boala sau de moarte. Si asta ucide generozitatea din noi.

Un roman poate ajuta un roman. Doi...inca doi. 1 milion de romani pot ajuta alt milion de romani. Statistica ar fi data peste cap in acest caz. 1 pentru 1, o formula ce poate duce la civilizatie.