Desi ma apropii de marea intalnire cu bebelusul meu, voi ajunge la Trade Round Table
O cheama Roxana. Vorbeste frumos si oricine ar avea de invatat de la ea cum se modereaza o conferinta cu 100-200 de oameni, chiar si in acest an de criza, si cum se construieste un discurs coerent in orice circumstanta. Daca lucrati la vreo pravalie mare de succes multinational sau in vreo firma producatoare de ceva ce are publicitate la televizor, sigur ati deschis macar o data revista Magazinul Progresiv si pe prima pagina ati vazut in poza o figura zambitoare, care semneaza mereu editorialul – redactorul sef, Roxana Baciu. Despre ea si despre evenimentele organizate de ea si de catre revista Magazinul Progresiv voi scrie cateva randuri.
Erau anii 2005-2008 cand evenimentele din domeniul retail si FMCG erau cautate si toata lumea se inghesuia sa vina la conferinte, sa tina prezentari si, spun cu sinceritate, nici nu mai conta unde mergeai, cautai surse si resurse oriunde, piata exploda, voiai sa se stie de tine si sa trambitezi cat de bun esti pe strategie sau sa te afirmi personal sperand sa ajungi o persoana de referinta in domeniu si , normal, cat mai bine platita.
Din momentul in care mult comentata criza si-a facut aparitia si in peisajul de business romanesc, lumea a inceput sa se crispeze, bugetele sa intre la apa, a aparut "secretomania" dusa la extrem, lumea s-a bosumflat si salile conferintelor de profil s-au cam golit . Prezentarile au inceput sa fie plictisitoare si stresante, cu abuz de clisee si limbaj de lemn sau cu solutii de power point.
Chiar si asa , nevoia de informatie eu am simtit-o si mai acut, mai ales ca analiza de piata ( care e principalul meu job) incepea de acum sa tina cap de afis in sedinte, strategii, discutii la birou si nu mai era ceva doar „nice to know”.
Am facut ceea ce era de bun simt – am ales ce era mai bun si mai utilizabil, timpul si conditiile nu imi mai permiteau altceva. Am cautat resurse cat mai multe si cat mai accesibile. Si cat "mai gratis, daca imi permiteti o asemenea exprimare. Revista coordonata de Roxana mi-a servit de multe ori de punct de plecare, dar si de mici contradictii – in final conta ca faceam ceva productiv plecand de la paginile revistei sau mi se confirmau banuieli. La evenimentele Magazinului Progresiv erau singurele momente cand reuseam sa mai discut si sa prind face to face oameni interesanti din domeniu, de la care prindeai ceva, macar un bobarnac de idee care imi pornea acolo un proces de analiza in mintea mea si scoteam ceva ce puteam folosi.
Imi aduc aminte ca am ajuns la un Trade Round Table dupa ce m-am trezit la 6 dimineata in Craiova, am moderat un Focus Grup cu 8 clienti de hypermarket si apoi am plecat in tromba spre Bucuresti sa prind macar ultima parte a conferintei. Si acum imi aduc aminte cu jena cum am intrat in sala in timpul unei prezentari si apoi m-am contrazis cu Regis Mougel, pe vremea aceea general manager la Auchan Romania si am uitat ca cineva trebuia sa traduca ce debitam eu. Eram suparata ca firma pentru care lucram nu era mai bine reprezentata acolo si mai ales la modul oficial, pentru ca sa prezinte cate se faceau pe acelasi subiect pe care Regis prezentase doar niste firicele de proiecte. Momente de orgoliu profesional, erau de bon ton pe vremea aceea.
Anul acesta, chiar si cu mici emotii personale de inceput de sarcina am ajuns la Conferinta Progresiv de la Sinaia unde sala a fost arhiplina, da, arhiplina la inceput de 2010 cand primele vifornite reci ne loveau deja bugetele si buzunarele proprii. O conferinta unde s-a stat in picioare, s-a tinut scaun pentru colega sau pentru colegul, unde nu puteai numara din privire nici macar oamenii din primele 3 randuri. Eu simteam nevoia sa ies mereu sa iau aer, insa discutiile se aprindeau si nu prea voiam sa ratez ceea ce spuneau oamenii care incepusera sa faca ceva sa isi reanime business-ul. Roxana abea se vedea printre atatia participanti si lumea nu mai contenea sa o abordeze si sa o intrebe diverse. Eveniment la acest nivel intr-un an in care si o participare la o conferinta era un lux pentru orice buget, nu am crezut ca voi mai vedea. Si a mai si nins si nimeni nu a condus foarte confortabil pe DN 1.
Sunt in luna a 9-a de sarcina si imi doresc sa fiu prezenta la evenimentul de final pentru 2010 al magazinului Progresiv, mai exact la Trade Round Table, pe 21 octombrie. Am promis Roxanei ca voi fi acolo si imi doresc sa aud ultimele prognoze, ultimele comentariii si mai ales sa vad ochii oamenilor din domeniu inainte de a incheia un an greu, cand am simtit toti ce inseamna ca aceasta tara sa fie condusa de o echipa de management slaba si instinctuala pe care orice patron cu putina minte ar fi concediat-o imediat. Sunt satula de tot ce aud la TV , de ce mai citesc pe domeniul economic, e important sa vad ce si cum se va vorbi despre retailul romanesc, despre piata de FMCG, despre consumatorul roman. De ce? Pentru ca peste un an voi fi o mama revenita la munca si am nevoie sa imi mentin nivelul de informatie proaspat ca sa imi pot face jobul asa cum m-am autoformat pana astazi si care imi permite acum sa cumpar si scutece din bumbac organic si sa fac analiza de piata pentru investitiile materiale personale pentru un bebelus pe care il asteptam de atata vreme. Un lant logic simplu , nu? Si raman la vechiul meu motto : informatia este vitala pentru succes, informatia eronata sau lipsa informatiei este drumul sigur catre esec.
Detalii mai multe despre eveniment: http://trt.magazinulprogresiv.ro/index.php?page=home
.jpeg)
