Unde e mama perfecta
Unde o fi mama perfecta? Dar mai ales, cine are nevoie de ea? Ea este intr-o lume teoretica, e probabil mama intotdeauna odihnita, vesela, care are o prajitura la cuptor, toate perdelele calcate si covoarele proaspat pieptanate.
In ultimii ani, cu toata explozia asta a parenting-ului infloritor, exista acea presiune de a fi o mama perfecta, care alaptezi pana cand copilul deja isi poate lua singur mancarea din frigider, care nu faci decat mancare bio, care dai cu aspiratorul zilnic si stergi clantele usilor dupa fiecare vizita pe care o primesti.
Pe mine ma obosesc aceste teorii si atatea dezbateri pe aceste teme, mai ales cu concluzionari ferme asupra diverselor subiecte de parenting. Daca i-ai dat copilului si lapte formula inseamna ca nu ai fost o mama buna, daca nu ii dai saptamanal peste si quinoa iar e problema, la fel daca nu e inscris macar la engleza, germana, inot si karate de la 2 ani inseamna ca nu te preocupi de educatia lui.
Totul e bine sa fie raportat la tine si la ce posibilitati ai. Intotdeauna e mai bine sa faci lucrurile in asa fel incat sa nu te epuizezi. De ce spun asta? Daca tu ca mama ajungi la capatul puterilor, nu va veni NIMENI in locul tau, iar suferinta va reveni si asupra copilului si automat si asupra ta si mai intens.
Lucrurile trebuie sa se intample in asa fel incat sa te simti ok cu tine. Nu toate mamele trebuie sa fim la fel si fiecare are pana la urma destinul ei. Ma doare cand vad copii la nici 2 luni lasati deja cu bone si mancand doar lapte formula, dar ma gandesc ca poate acolo e vorba de "altceva", poate acel copil a aparut intr-un moment cand nu era foarte dorit, poate parintii au un credit greu de dus si mama trebuie sa mearga la munca, poate mama inca nu se simte mama.... e dureros, dar asta e alegerea ei.
Greselile pe care le-am facut si inca le fac eu ca si mama tin mult de disciplina. Vreau mereu sa mearga lucrurile intr-un sens, sa le fac pe toate. Apoi am momente de epuizare cand nu prea mai pot face nimic. Pentru mine provocarea este sa gasesc mereu echilibrul, iar asta incepe de la fapte simple. Pot folosi si alimente congelate, pot da cu aspiratorul o data la 7-10 zile, pot sa las copilul la TV sau pe laptop cand simt ca eu nu mai pot face fata sa ma mai joc cu el, adica pot accepta ca am si eu limite fizice. In loc de Lego, pot sa ii cumpar si niste jucarii caraghioase si aparent inutile, e posibil sa fie mai educative decat jucariile alea numite "destepte". Si e normal sa cerem si ajutor, sa mai impartim treaba si sa o si amanam cand putem. Un copil se joaca foarte fericit daca hainele sunt necalcate, dar daca mami e vesela si linistita in zona. Micile exceptii nu o sa deregleze cu nimic bunul mers al lucrurilor.
Povestile despre mame perfecte sunt povesti, cand aud pe cineva ca incepe : "vai, da' eu faceam asa", privesc treaba ca pe un film mut.
Voi cum va descurcati ca si mame "imperfecte"? Ce secrete aveti? Ce abateri aveti?
4 comments
Write commentsBuna Ana Maria.
ReplySi eu sunt una din mamele care incearca sa le faca pe toate dar sfarseste epuizandu-se.
Ca mama imi doresc sa ii ofer totul copilului meu, si cand spun asta ma raportez la ceea ce mi-a lipsit mie cand eram copil. Si gresesc crezand ca fericirea copilului meu se opreste la niste jucarii si la niste haine.
Copilul meu are nevoie ca eu sa fiu linistita si sanatoasa, pentru ca el sa poata primi toata afectiunea si incurajarea de care eu dispun.
Recunosc, imi este foarte greu sa-mi gasesc echilibrul intre familie, job, gospodarie, parinti, prieteni. Resimt profund presiunea societatii, a celor din jur, uneori chiar a propriei familii, dar incerc sa fiu mai ingaduitoare cu propria-mi persoana, si-mi repet in gand ca este ok, nu trebuie sa fiu perfecta.
Iti multumesc din suflet pentru aceasta postare.
O mama imperfecta :)
Foarte inspirat articolul tau. Fiind mama unei fetite de 1 an si 2 luni, inteleg perfect ce vrei sa zici si da, mi se pare ca exista o presiune constanta pe care eu poate uneori mi-o si accentuez singura. Eu nu sunt de parere ca dupa ce o femeie devine mama, trebuie sa inceteze in a mai fi femeie si sa uite de propria persoana. Toate cartile moderne de parenting pe care le citesc, cu interes de altfel, sugereaza ca intr-un fel sau altul ca daca tu nu ii oferi copilului tot ce ai (si nu ma refer doar la chestiile fizice) va avea diverse traume si va ajunge un adult nefericit. Si lista pe care ai expus-o tu poate continua: sa nu gatesti nimic in teflon, sa nu speli pe jos decat cu solutii facute in casa, naturale, sa nu vada televizorul pana la 2 ani, sa nu te superi pe el, pentru ca nu-i asa, daca te superi, nu-l mai iubesti neconditionat... De multe ori am preferat sa zic pur si simplu nu sunt de acord cu asta, chiar daca asta e trendul. Insa vad cu groaza pe grupurile de mamici, public shaming pe diverse subiecte si ma ia cu fiori...
ReplyEu iti multumesc ca ai citit, ca rezonezi cu ceea ce am scris :).
ReplyMultumesc, eu evit parenting maniacii :), le evit si grupurile si lecturile, e mai sanatos :)
Reply