Gradinta si semnele mele de intrebare/mirare
 |
| Poza preluata de pe: http://ro.decorawesome.com/a3513/inapoi-la-gradinita |
Am inceput si noi Grupa Mijlocie, zic noi pentru ca suntem implicati toti, inclusiv pisica familiei resimte acest lucru. Pentru ca noi grupa mica nu prea am facut-o, inceputul gradinitei direct la Mijlocie si la gradinita de stat a insemnat multe lucruri.
Sa vedem lista mea de nedumeriri:
- sunt 4 optionale: engleza, germana, dans si actorie. Recomandarea educatoarelor este sa inscrii copilul la toate ca sa nu se simta aiurea cand ceilalti copii se duc la cursurile optionale. Bineinteles ca optionalele sunt cu plata desi gradinita este de stat. Pe mine insa ma amuza ambitia profesoarelor de a-i invata pe cei mici sa numere in engleza si germana, cand ei nu stiu inca sa numere in romana.
-in continuare se aduna fondul clasei pentru lucruri extrem de elementare: hartie igienica si sapun, aceste doua lucruri lipsesc de la baile micute, fiecare educatoare ia dupa ea sapun si hartie de fiecare data cand copiii sunt dusi la toaleta pentru ca materialele sa fie gestionate cu atentie.
-trebuie sa strangem bani sa schimbam si scaunelele.....
- exista o programa complexa si copiii sunt evaluati lunar. Bietele educatoare au atata hartogaraie de facut si atatea chestii de urmarit la capitolul birocratie incat nu stiu cum se mai pot relaxa sa se joace cu cei mici.
- sunt necesare si nu stiu ce caiete speciale pe care vor lucra cei mici ( care au 3-4 ani) pentru ca asa cere programa scolara, bineinteles costa si aceste caiete. Nu e vorba de cost, insa ce sa faca cu aceste caiete speciale niste pitici care abia au invatat sa coloreze niste chestii si care oricum prefera inca sa se joace, ceea ce e perfect normal la varsta lor.
- nu exista suficient personal sa urmareasca macar daca copiii mananca suficient...sunt zile cand baietelul meu vine flamand de la gradi, noroc ca il iau imediat dupa pranz si il astept acasa cu mancarea calda, insa educatoarele nu au cum sa stie exact cine si cat mananca. Teoretic fiecare copil trebuie sa manance singur si cat are nevoie.... de parca ar fi robotei.
Nedumerirea mea cea mai mare este cum de cei de la Ministerul Invatamantului se lauda ca au evoluat atat cand am senzatia ca cei care gandesc programa scolara a unui copil de 3-4 ani nici nu au vazut cum arata un copil de 3-4 ani. Si de ce educatoarele trebuie sa faca atatea rapoarte si situatii cand treaba lor ar trebui sa fie doar joaca cu cei mici si alte mici lectii educative?
.jpeg)
3 comments
Write commentsChiar ma ingrozeste atata nebuneala cu gradinitele astea,Denys are 3 ani dar am zis ca-l dau la anul ca acum e prea mic si nici nu vrea sa stea decat cu mamaia :D Cand ma gandesc deja ma ia durerea de cap.
ReplyEu o sa comentez din punctul de vedere al unui cadru didactic,care a lucrat cu copii de la gradi pana la bac:gradinita nu e doar o joaca,ci locul in care inveti sa distingi literele și sa numeri. Sunt unii parinti care fac circ pt ca nu stie odrasla sa numere in japoneza, desi el nu vorbeste. Caietele nusunt obligatorii,sunt recomandate si nu ai de pe ce lucra si ce arata daca vine control.
ReplyLucrand la privat,nu cheltui mai nimic pt scoala,dar salariu nu ti-ar ajunge sa traiesti si sa xumperi si hartie si sapun si sa printezi fise in loc de caiete
fetita mea a mers la cresa in primavara, pret de vreo cateva luni! Am considerat ca e bine sa intre in colectivitate de timpuriu, desi inca nu implinise doi ani, iar noi, parintii- lucram intr-unul sau doua schimburi, chiar! Totul a fost ok, cheltuielile mici, dar am mers cu sapun si hartie igienica de acasa (cota stabilita lunar). Fata mea nici nu manca , nici nu dormea la inceput, ca avea alte tabieturi. In timp, s-a acomodat si a inceput sa manance la cresa si sa doarma alaturi de ceilalti copii. Momentan Olivia sta acasa cu tati, care e in somaj deocamdata, si eu pot merge la munca linistita, pentru ca oricum e mai bine acasa decat la cresa, avand in vedere ca fata abia implineste doi ani si jumatate si la cresa nu prea fac cine stie ce activitati educative. Cat priveste viitorul, ma gandesc sa o inscriu in primavara la camin, unde sa inceapa in toamna lui 2015. Eu nu sunt de acord cu limbile straine, si in nici un caz cu doua odata, din moment ce fiica mea inca nu vorbeste nici in limba materna si abia scoate cateva cuvinte, sa-si exprime necesitatile. Am o prietena , profesoara de limba germana, care cheama copiii celor cu posibilitati si pretentii, la meditatii, de la varsta de trei ani. Mi se pare aberant si nici nu cred in minunea ca Olivia va incepe sa vorbeasca intr-un mod miraculos si fantastic si va fi foarte fluenta in romana pana in aprilie, cand implineste trei ani!
Replypoate vedem prea multe greseli impardonabile si gafe care de care mai grosolane la tot pasul, in online si offline, tocmai pentru ca uitam de unde sa incepem, sa punem o baza solida a limbii romane si pe urma...Cambridge-ul ne asteapta, fireste!
Cat priveste joaca la gradinita, cred ca este absolut esentiala, ca aceea este varsta la care copiii invata, dar prin descoperire si joc si imi aduc aminte, ca in urma cu vreo 30 de ani, nu se stresa nimeni cu gandul la gradinita, ne pregateam putin pentru serbarea de Craciun si pentru cea de sfarsit de an (pre)scolar si cam asta era tot! Nu am sa uit niciodata ce frumos ne jucam, desi nu erau mijloacele secolului XXI, imi aduc aminte cum construiam cu piese de "lego" ale anilor 80 si cat de frumos era!
Cat priveste educatia, mama (si nu doamna de la gradi) este cea care m-a invatat literele, asa ca la varsta de sase ani, citeam ziarul Scanteia :)) pentru cine isi mai aduce aminte.
Multumesc ca m-ai ascultat, Ani!
Va doresc bafta si multa sanatate!