Liviu Alexa si poezie vulnerabila

Poezia incepe atunci cand cuvintele isi lasa ipocrizia in dictionare si renasc vii si pline de intelesuri in mintea unui poet. Poezia trebuie sa nasca furie sau liniste, patima sau bulversare. Poezia iti intoarce cuvintele cu fata catre tine, cuvintele vin catre tine, nu doar pleaca de la tine si tu le vezi doar urmele pe hartie.

In ultimii ani am scris poezie si am citit mai putina poezie.

De cateva zile citesc poeziile lui Liviu Alexa, un tanar jurnalist , care s-a hotarat sa scoata la lumina un volum de poezii.

Volumul de poezii al lui Liviu Alexa se numeste Vulvonerabilitate si mai are un titlu al cartii, pentru ca si cartea in sine e un concept, Cum sa ai orgasm in 3.5 pasi. Cartea se poate citi in format electronic momentan AICI.

Vreau sa o iau intai cu titlul, care la nivel lingvistic combina doi termeni - vulnerabilitate si vulva, ambele cuvinte se regasesc in DEX.


Iata definitiile:

VÚLVĂ, vulve, s. f. Partea externă a organului genital feminin. – Din fr. vulve, lat. vulva.
VULNERABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi vulnerabil. – Din fr. vulnérabilité.
Combinatia de cuvinte e cu siguranta o inventie lingvistica menita sa aduca si socul in sine al combinatiei de cuvinte si greutatea exprimarii. Sunt multe consoane grele care se combina si te pun la un exercitiu de dictie si mai ales duc la un exercitiu de decodare foarte sinuos. Multi vor cauta pe google ce inseamna cuvantul, sa caute, le urez mult succes.

Ce inseamna de fapt titlul? nu stiu si sunt sigura ca nici voi nu vreti sa stiti, lasati-ma in voia cuvantului si intelegeti ce simtiti.

Ca sa intelegeti titlul si nu neaparat, intrati in lectura poeziilor.
Fiecare poezie este si ilustrata si e clar ca o sa va influenteze poza. Liviu a stiut asta si a facut o combinatie intre cuvant si imagine. Nu e poate ideea cea mai buna sa pui poza langa poezie, poti deforma un pic ce va simti cititorul dupa lectura poeziei, insa daca e sa ne gandim la cultura atat de "vizuala" de astazi, e nevoie sa ai o ancora a realitatii, poezia aceasta se naste in 2013 in tipar, e lumea ei si trebuie sa faca parte din ea.

Coperta arata ca si cum ar anunta o carte amuzanta sau ieftina, genul de carte pe care nu prea o cumperi ca te jenezi sa te vada cineva ca citesti asa ceva.  Nu o vad ca pe o varianta fericita de coperta. As pune ca si coperta prima pagina cu poza cu fata cu chip albastru , pagina de garda, cum stiu ca se mai spune.



Pentru ca am ajuns in zona asta de marketing, hai sa fim dezamagiti ca un poet face marketing, adica face test de piata inainte de lansarea volumului in tipar, se baga intr-o campanie BlogalInitiative, vai ce dezamagire. Poezia este si un produs vandabil, se vand tablouri de Grigorescu la licitatie, daramite carti de poezie. Pana la urma e si poezia alternativa la lectura de consum. Daca consumatorul vrea sa consume versuri, sa ii dam versuri. Si poetul trebuie sa traiasca, versurile ii trec si lui prin stomac.
Asta nu vrea nimeni sa accepte ca poti face literatura si pentru bani, nu doar pentru bani, dar banii sunt si ei un scop. Discutam zilele trecute de cum e judecata partea asta comerciala a scrisului, hai sa acceptam ca si comertul e o forma de relatie intre oameni, noi am creat asta cu un scop: ne e foame sau ne e lene sa ne facem de mancare si atunci platim mancarea sau pe cineva sa ne-o faca. Comertul nu are nimic rau fata de alte relatii intre oameni decat daca este denaturat si vrem sa facem cuiva rau prin forma asta de relatie....asa cum se intampla si cu o relatie de prietenie sau iubire.

Liviu Alexa a scris poezia asta intai ca sa spuna ceva, el are ceva de transmis, ceva care simte ca trebuie sa ajunga in fata mai multor ochi si in acelasi timp el a scris poezia asta pentru ca isi doreste sa ajunga sa si traiasca din scris, ca asta ii place sa faca. E si pasiune  si meserie. Atunci hai sa-l lasam sa faca si coperta mai comerciala, adica mai tipatoare, sa atraga si un cititor mai tentat de carti colorate si obraznice decat de cartile acelea cu copertile vesnic gri sau bleumarim pe care scrie eternul titlu "Poezii, de ....Popescu Ixulescu". El vorbeste pe coperta de orgasm, o gaselnita buna intr-o cultura ajunsa la o etapa de supraverbalizare a sexualitatii si pune si o cifra, cu zecimale, ca tot suntem in era cifrelor, vrem sa vedem preturi cu virgula, versiuni de software cu cifre cu virgule, totul e "n" virgula "ceva".

Nu mai reusesc sa ajung la versurile in sine, m-am oprit in aceste coperti si in titlu cand de fapt cel care va citi volumul va trece repede si peste titlu si peste coperta si se va aseza usor la lectura primei poezii. Toate poeziile sunt in vers alb, au o muzicalitate a lor, insa rime nu prea veti gasi.

Prima poezie Din neamul curvelor din care vin este ca o intampinare a cititorului, o intampinare cam rece si abrupta, dar care iti indica la ce sa te astepti.

Bine ai venit în mine. Nu te descălța, să lăsăm amabilitățile.
Știm de ce ai venit.
Ai venit să vezi cum arată sufletul meu.
Poate abia la final, dacă crezi că au meritat exponatele,
doar atunci să îți dai jos albastrul de pe umeri.
Te doare urechea? Iartă-mă, la mine în suflet mereu bate vântul,
o să închid ochii doar pentru tine și doar pentru câteva momente.

Iar de aici se merge cu aceasta tonalitate un pic rautacioasa, ironica, autocritica si critica, suparata, amara, relaxata, chicotitoare, plictisita, supraexcitata, agitata in toate poeziile, e o poezie parca scrisa in toate ipostazele umane firesti , nu il vad pe acest poet asezandu-se undeva frumos la biroul lui de poet si scriind frumos, cu cotul pe masa. Il vad scriind in autobuz direct pe telefon, tastand repede versurile, acasa in bucatarie asteptand sa tiuie cuptorul cu microunde, pe toaleta asteptand sa bata la usa iubita lui ca sa il grabeasca, luni dimineata in fata blocului asteptand sa vina autobuzul, la fast-food cu mainile pline de sos de la saorma si injurand legatura de net de pe tableta care pica de fiecare data cand se duce mai spre masa de langa perete, nervos dupa ce nu mai are bani inainte de leafa si a terminat si ultima tigara.

Imi place poezia Vulvonorabilitate, poezia care poarta numele intregului volum, imi place mai ales inceputul:

"la chair" e substantivul cel mai sexy din limba franceză
fiindcă ei nu știu cum e ăla dor, le rămâne carnea.

Il contrazic un pic, francezii nu au dor, dar ei au "mal de ...", le e si lor dor intr-un fel, insa se duc pe panta starii de rau fizic, pentru ca practic pana la urma dorul la asta duce, te doare ceva cand iti lipseste cineva. Sunt mai carnali, asa e, de asta cred ca au acest cuvant chair care suna mai senzual si mai interesat decat carnea noastra, care e carne si pentru carne de friptura si carne pentru trupul persoanei iubite. Francezii au si viande, aia e carnea lor de friptura.

Sunt 54 de poezii, sper ca am numarat bine, nu ca asta ar fi important, dar e interesant un pic sa facem si recensamantul. In 54 de poezii exista toate etapele prin care trece cineva indragostit, ai si poezii "frumoase", genul din care poti lua niste versuri si sa le copiezi pe o felicitare de Valentine's:

Lasă-mă, iubito, în noaptea aceasta
să fiu în gândul tău.
Spune ochilor tăi să nu plângă
căci nu voi lăsa niciun rău
să pătrundă la tine, să-ți strice somnul,
să-ți fure surâsul,
să mi te ducă departe,
în ținuturi deșarte,
făr’ de iubire și dor.
( Lasă-mă, iubito, în noaptea aceasta)

Sunt si poezii pe care candva le-as fi incadrat in seria esteticii uratului, dar care acum nu sunt in nici o estetica, vin din normalitatea umana:


provoacă-mă cu pariuri nedemne din viitorul pe care-l visam împreună,
scuipă-mi pe umeri benzină și arde-mi unghiile pe care nu le-am mai dat cu ojă sumbră
din coșmarurile ce mă privesc de sub pernă.
(Omoară-mă de 6 ori)

Ca si imagini poetice, daca putem discuta in acesti termeni, poetul se joaca mult pe zona sexualitatii si in special a sanilor. Cam in fiecare poezie are o sintagma care include sanii sau alte cuvinte cu legatura semantica cu zona aceasta a corpului feminin. Ca sa fiu feminista , as striga acum: "Pai ce? femeia se reduce numai la sani?".  Si raspunde o alta voce din subconstient care trece in constient si rational : "Poetul asta nu are nici o vina, daca traieste intr-o societate unde femeia se reduce la cat de mari are sanii si eroinele siliconului sunt noile etaloane de frumusete, ce alta imagine poetica sa foloseasca?".

Si uite cat e de actuala poezia lui:

Social Media Love

mi-am șters țâțele tale din iPhone.
de fapt, te-am șters pe tine.
aveai, în afară de țâțe, și ceva zâmbete pe acolo.
de-acum, voi asculta ironiile prietenilor mei
ce-mi vor spune să mai beau un pahar și să nu dau download la amintiri,
ci like la votcă.
toți au câte o părere, toți vor să
te share după ce am vrut să te like.
la tot ce simt acum, fără tine,
la viitorul fără tine, vreau să dau undo.

E genul de poezie care cu siguranta va circula acusi in Social Media si o sa vad ca primeste multe like-uri.

Bun, cred ca as putea sa scriu si eu vreo 50 de pagini daca e sa analizez poezie cu poezie, insa vreau sa merg la concluzie: Vulvonerabilitate e un volum de poezie vulnerabila. Vulnerabila la starea noastra complet apoetica de astazi, vulnerabila la spiritul ultracritic pe care il avem si vulnerabil la efectele pietii de literatura.
Volumul acesta poate nu se va vinde prea bine si atunci poetul e posibil sa fie dezamagit si la suflet si la portofel si o sa inceapa sa scrie proza si articole de tabloid sau va avea un succes teribil si va fi extrem de inaccesibil si ca sa poti vorbi cu el va trebuie sa iei legatura cu PR-ul lui sau cu agentul lui.
Dar acum dupa ce am citit poeziile ma bucur ca exista inca dorinta de a scrie si de a publica poezie.
Parca suntem in perioada aia in care un spirit luminat "Scrieti , scrieti orice, dar scrieti". E nevoie sa acumulam o cultura scrisa a acestei perioade pe care eu o simt ca o reintoarcere la om, o umanizare, desi ne termina tehnologia. Tehnologia incepe sa ne oboseasca si ne dorim sa ne intoarcem la poezie, la lectura, la hartia alba scrisa.

Liviu Alexa nu stiu daca va ajunge in manualul de literatura romana sau in vreo caramida gen Istoria Literaturii a lui George Calinescu, dar m-a trezit astazi la o stare de poezie.

Si multumesc , BlogalInitiative, campania asta va da un pic de spirit junimism si cred ca e de bun augur. E cea mai frumoasa campanie a voastra de pana acum, asa simt eu, de asta am si participat cu mare drag si cu mult interes pe subiect si aproape fara sa fiu atenta la premiu, acum m-am lamurit ca e un premiu in bani....sa fie, sunt buni :). Dar..hai sa lansam poezia!