Fa bine, e simplu

Acum 10 ani, printr-o platforma de actiuni umanitare, ajutam pe o femeie cu doi copii mici sa isi completeze laptele praf, scutecele etc. Nu imi era tocmai usor, rata la casa, indemnizatie slaba, cheltuieli multe si la mine pentru ca aveam copil mic si eu.

De obicei imi lasa sms sau un mesaj pe messenger, cand apuca. Intr-o zi m-a sunat speriata. Locuia intr-un centru de primire pentru mame singure fara posibilitati si acolo mai primeau diverse, insa nu permanent. Ramasese fara lapte praf, in acel centru nu mai era fir de lapte praf. Administratora le spunea cu tristete si amaraciune ca primaria nu le mai dadea bani luna aceea si pentru mancare. Avea copil de cateva luni care trebuia alaptat. Ea nu prea mai avea, pentru ca si ea era subnutrita. Cand m-a sunat era ingrozita ca ii va muri copilul de foame, cei de la administratia acelui centru fierbeau apa cu orez ca sa le dea acea zeama in loc de lapte. Era ingrozita. Eu am ramas socata. M-am uitat pe card. Nu am sa uit niciodata. Mai aveam fix 45 de lei si urma sa vina indemnizatia in cateva zile. Aveam in casa ce imi trebuia. I-am transferat 30 de lei pe un card pe care mai primea alocatia copiilor. Era fix cat o cutie de lapte praf. Dupa cateva ore mi-a lasat sms ca nu doar copilul ei a mancat, ci inca 2 bebelusi din centru. Am inceput sa plang. Dupa ce am luat indemnizatia i-am trimis 100 de lei.

La ceva vreme am mai vorbit cu ea, reusise sa iasa din centru, isi gasise un loc de munca sa faca curatenie si o mai ajuta cineva cu copiii. In sufletul meu stiu ca e bine.

La vremea aceea cand mai postam pe Facebook despre cazul ei, primeam si comentarii de genul ,,dar sa faca copiii a stiut, c**va". Stiam si povestea ei. Avea 21 de ani si se indragostise. I s-a promis ca va fi luata de nevasta si ca tatal copiilor se va implica. Tatal copiilor insa a plecat la munca in Italia si dus a fost. Nu aveau acte impreuna, iar cand a trebuit sa declare copiii, mereu era plecat sau cu probleme. Pe certificatul copiilor nu figura nici un tata. Ea fusese crescuta la tara, ii murise parintii, avea o sora mai mare si care i-a spus ca daca i-a trebuit copii, sa isi vada de drum.

Imi spunea ca intr-o noapte a cerut adapost in curtea unei biserici. Si nu a fost primita. Preotul de acolo i-a zis ca murdareste curtea cu copii mici si ea asa nemaritata, sa stea in curtea sfanta?. Si i s-a aratat poarta. In noaptea aia mi-a spus ca a dormit pe strada, mai mult cu ochii deschisi sa isi pazeasca copiii. Apoi a gasit acel centru de primire, pentru ca s-a dus direct la un birou de politie si a spus ca nu are unde sa se duca. Agentii de politie au trimis-o la acel centru. A aflat apoi in centru si de mijloace de contraceptie, oricum in mintea ei era clar ca nu ii va mai trebui copii.

Mi-am adus aminte azi de ea pregatind un colet cu diverse pentru o familie cu 6 copii. Acolo mai e doar un tata. 

Cazuri de acest gen sunt multe. Prea multe. De ce? Pentru ca functionam foarte prost ca societate.

Eram odata la posta la coada, inainte de pandemie. La coada s-a asezat o batranica slaba, ca o stafie. Cand a ajuns la rand a intrebat daca a venit pensia. I s-a spus ca nu. Nu inca. A intrebat totusi ce zi este ca ar fi trebuit sa vina. Functionara i-a spus ca abia maine urma sa vina. A dus mana la frunte si a bolborosit ,,of, nici paine nu am", dar cu eleganta unui om care candva a avut paine, dar azi lucrurile sunt altfel. Nu stiu cati bani aveam in portofel, am scos si i-am pus in mana ,,sa mergeti sa luati paine, sarumana". A ridicat ochii spre mine si nu a mai putut spune nimic. A bagat banii  in portofel si a murmurat un multumesc. I-am zis sarumana inca o data si am plecat repede ca ma luase plansul. Mi-am adus aminte de bunica mea care ma ducea la cofetarie, iar daca vedea o cersetoare pe strada o aduce in cofetarie ii da cumpara o prajitura. Uneori vanzatoarea se uita ciudat, dar ea avea toate replicile la ea ,,Fac si eu o pomana, matale nu ai batrani in familie? Doar mananca prajitura si pleaca, nu-ti fa griji, ma uit eu la ea". Multe vanzatoare strambau din nas ca nu cumva cersetoarea sa plece cu lingurita sau mai stiu eu cu ce. 

Pana invatam si gasim forta sa aducem normalul intre noi, prezentul cere ajutor.

Cateva sfaturi daca vrei sa faci donatii:

- verifica cu grija pe cine si cum ajuti, eu am patit sa primesc mesaje de la oameni care de fapt adunau haine sa vanda in magazine SH

- nu trebuie sa ajuti pe toti, nu ai cum, dar alegeti un caz , doua , si ocupa-te cu regularitate pana cand nu mai e nevoie

- nu trimite lucruri atat de uzate sau urate incat nu le-ar mai putea folosi decat ca material de foc. Spala hainele inainte sa le trimiti. 

- daca trimiti chestii pentru un copil, gandeste-te si la mama, pune si pentru ea niste tampoane, un tricou nou sau un gel de dus. Sau pentru tata, manusi, bluza, etc.

- nu trebuie sa faci donatii musai necunoscutilor. Fiecare are chiar in familie sau printre vecini pe cineva care chiar e intr-o situatie urata. Daca ai o ruda modesta, obisnuieste-te sa ii intrebi inainte de inceperea scolii, de exemplu, daca au nevoie de ceva pentru copil. Cand tu cumperi detergent, ia doua cutii si da-i si cui are nevoie o cutie.

- nu fa generozitatea ta impovaratoare pentru celalalt. Adica nu te lamenta de fata cu el , vai cat efort ai facut tu sa ii dai cutia aia de detergent sau un ghiozdan pentru copil. Fii scurt in comunicare, firesc si spune multumesc chiar tu. Nu il trata de sus, nu e doar vina lui ca el are 10 lei si tu 1000 de lei. Sigur ca tu ai muncit pentru banii tai, dar poate el nu a avut sansa sa faca scoala, poate parintii lui au fost alcoolici sau il bateau zi de zi. Sau poate nu l-a dus mintea sa faca decat o anume meserie care azi nu mai este sau se plateste foarte prost.

- evita sa dai bani cersetorilor, stim toti ca e o mafie in zona asta. Da-le de mancare, asta da, o haina, o paine, dandu-le bani din pacate ei vor duce sumele catre interlopi. Am fost la conferinte unde ni s-a explicat acest lucru si cat de complicat este sa fie prinsi acesti mafioti pana la urma. E groaznic ce traim astazi.

Fa bine si taci, ca sa zic asa, dar mai incearca sa dai imbold si altora. Cum incerc eu acum. Nu-mi place, ma simt prost sa imi expun generozitatea, dar stiu ca un mic imbold poate face pe altul sa faca la fel si prinde bine.