Cum le vorbim copiilor de bani si de capra vecinului

A fost suficienta asa zisa criza economica ca toata lumea sa inceapa sa se simta oprimata si sa descopere ca vecinul are o capra si mai frumoasa si mai grasa. Ne-am obisnuit sa auzim ca "ala are bani" sau "ala si-a permis etc". Ma intreb cum se transmit aceste lucruri catre copii.
In primul rand, in parc am remarcat de nenumarate ori "Joaca-te cu jucariile tale ca de aia ti le-am cumparat" sau "daca strici masinuta baietelului, va trebui sa platesc". Nu am putut sa nu remarc insa in alte contexte "copiii care au dat bani pentru cadou...." sau "el are jucarii scumpe" sau bona care ne-a spus in parc "asta e masinuta de 200 de lei, nu pot sa va las sa va jucati cu ea".

Parerea mea este ca ai nostri copii inteleg mai bine decat credem noi cum sta treaba cu banii si ca e mai bine sa le povestim despre acest subiect cu normalitate si fara sa facem din bani un instrument de evaluare in jurul caruia se invarte universul. Adica sa nu le deturnam noi fortat perceptia asupra banilor.


Banii nu sunt nici rai si nici buni, ei sunt acolo, sunt o conventie sociala, sunt un instrument de masura in anumite cazuri si un mijloc, nu un scop.

Cand baietelul nostru a remarcat ca mami lucreaza de acasa, dar tati pleaca de acasa la birou, a avut mai multe neclaritati si reactii.
In primul rand, a solicitat sa aibe si el serviciu, daca tot sta cu mama acasa si mami lucreaza la laptopul ala mare. Ca atare, un mic laptop i-a fost instalat. Pana cand mi-am dat seama ca nu e corect pentru el si treptat i-am explicat ca pentru el laptopul este doar o joaca, ecranul pe care apar Masa si Evdet sau Simon's Cat este just for fun. Mai pe scurt, ca uitatul la desene pe Youtube nu este serviciu pentru ca nu ii aduce bani. Ca sa inteleaga si mai bine treaba, am mers impreuna mai des la un magazin langa casa si am cumparat pufuleti cu surprize.... iar pentru pufuleti am aratat ca trebuie sa scoatem niste bani si sa ii dam doamnei de la magazin. Iar banii aia ii avem de la mami si tati care lucreaza, nu de la laptopul cu desene animate.

Mai complicat a fost putin cu masinile. Ne-a declarat de mai multe ori ca lui ii plac masinile mai mari, adica un jeep. Bun, aici a fost discutia mai lunga. Am concluzionat ca masina noastra, chiar daca e mai mica decat un jeep, este exact cat avem nevoie. Am avut norocul sa asistam si la o parcare mai anevoioasa a cuiva care avea jeep si a concluzionat si el ca masina noastra e mai usor de parcat. Am contrabalansat noi ca o masina de tip jeep este buna pentru cine merge des la munte si trebuie sa treaca prin noroaie si santuri. Asadar "capra" noastra mai mica este si ea buna.

In magazine am inceput deja de la 4 ani sa ii aratam unde sunt scrise preturile si cam ce inseamna ele. In felul acesta treptat sa poata face comparatii si sa traga singur concluziile. Momentan ii plac preturile din doua cifre.

S-a prins ca bancomatul este o cutie din care ies bani. Sunt convinsa ca nu a inteles ideea ca nu oricine ii poate lua de acolo si in orice cantitate, dar s-a prins ca exista niste diferente intre cardurile colorate ( ce avem ca si carduri de fidelitate de pe la diverse magazine) si cardul de pe care ies bani.

Ce nu am facut si ce nu vom face niciodata este sa ii vorbim despre comparatii la nivel de bani intre el si ceilalti copii cu care se joaca sau merge la gradinita. Jucariile altui copil pot fi mai interesante sau mai colorate, nu mai scumpe sau mai ieftine.
Comunicarea legata de  jucarii duce spre suparare doar daca aduce dezordine sau se loveste el cu ceva, evitam sa ii spunem ca vai ce efort am facut noi si el a stricat chestia aia. Intotdeauna ii spunem ca este important sa nu se loveasca el sau sa loveasca pe altcineva. Acelasi lucru ne vede ca ni-l spunem si noi intre noi.

Ii spunem insa de treaba cu irosirea apei sau a fructelor, mai exact sa nu lasam sa curga apa in continuu cat ne spalam pe dinti sau sa muscam de 3 ori dintr-un mar si sa il aruncam. Ii povestesc cati oameni muncesc ca apa sa ajunga in casa si ca fructele sa se dea jos din copac si sa ajunga pe raft la magazin. Va zic eu ca intelege, l-am auzit vorbind cu robinetul si spunandu-i "scuze" cand l-a tinut deschis prea mult. Da, stie ca apa costa bani, dar costa pentru ca multi oameni muncesc ca ea sa ajunga in casa si pentru ca ne este daruita de pamant. Acelasi pamant din care cresc copacii in care sunt mere.

Poate ca uneori ii spunem prea multe, dar ii spunem exact ce simtim si noi. Si cred ca asta ii va da o baza de informatie corecta. Tot ce vreau este ca niciodata sa nu ia banii ca si valoare absoluta si sa nu-i trateze pe cei din jur dupa asta. E macar o intentie buna.

Voi cum vorbiti despre bani cu cei mici?