Articol intarziat sau mama trezita prea devreme

Saptamana asta , a 3-a , dupa revenirea mea intr-un birou unde candva ma simteam ca acasa, mi-a adus mai multe lectii de viata si mi-a aratat ca mereu sunt luata prin surprindere, oricat de mult incerc sa anticipez si sa previn. De asta pun aici citat la ce simteam acum cateva zile, nu am avut cum sa postez pe blog chiar atunci cand traiam asta pentru ca in acel birou unde candva eram ca acasa, acum am multe limitari de ordin fizic si ...comportamental, imi pun gandurile si emotiile la cutie pana ajung acasa  Dar un petec de word si cateva taste generoase am gasit:


"E foarte simplu si usor sa scrii despre ceea ce iubesti. E foarte greu sa accepti, daramite sa scrii, ca ceea ce iubesti se duce undeva de unde nu mai ai cum sa obtii inapoi. Si nu din cauza mortii fizice , ci din cauza unui hiatus imens de traire si intelegere. Astazi am avut doua momente de cumpana si de adevar. Mi-am dat seama ca nu sunt un copil bun si nici o sora buna si din ambele parti am avut dovezi maxime."

Si tot in acea zi, am avut o decizie simpla si unica de a ma ancora total in prezent si de a-l trai doar pe acesta:

 

"Dumnezeu insa m-a trezit. Am familia mea. O am de ceva vreme insa astazi constientizarea acestui lucru a fost completa , asa simt. Am iesit de undeva , am ajuns undeva si trebuie sa raman aici."

E dimineata devreme si acum cand scriu asta, mi-am revenit de ceva vreme la ritmul meu dintotdeauna.....sunt depedenta de soare si lumina. De asta nu suport confuzia... si trecutul , dar si viitorul, aduc mereu confuzie si mie automat frica, nefericire temporare.

Buna dimineata si raman mereu azi, cu soarele si cu lumina...pe care vi le doresc si voua mereu ACUM.