Archive for decembrie 2010

Despre echipa mea, managerii de competitie

11:10:00 0 Comments A+ a-

Incepusem sa scriu o serie de articole despre oameni din viata mea care au insemnat mult pentru mine si dupa ce am scris despre Roxana si Virgil, mi-am dat seama ca lista creste considerabil si ca voi avea mult de scris, insa pe unii ii pot grupa intr-un singur articol. Si incep cu primul grup de suflet, colegii mei de munca numiti "manageri de competitie", cei care au grija de reclamatiile clientilor din magazinele real, care organizeaza evenimente pentru ei si care se asigura ca stim tot ce se intampla la concurenta.
O sa ii enumar pentru ca imi sunt dragi desi parca vad ca uit pe cineva, pentru ca intre timp echipele s-au tot schimbat - Manuela, Ovidiu, Teo, Adriana, Razvan, Stela, Andreea, Codrin, Marinela, Manu, Corina, Laura, Anuta, Alexandra, Cristina, Florina, Mariana, Adriana 2 de la Galati , Mihaela, Madalina, Bogdan, Catalina etc.....si ma mai lasa memoria desi le vad chipurile.
De ce scriu despre ei? am trecut impreuna prin  momente frumoase, in primul rand si am depasit stadiul acela formal si artificial de relatie de munca. Ipocrizia nu si-a avut locul niciodata intre noi si asta a fost un lucru care ne-a ajutat profesional, uman...culmea, fiind mai umani, am fost mai productivi pentru compania la care lucram toti. Din pacate nu am fost mereu apreciati....dar am trecut peste asta tocmai pentru ca am inteles si am stiut sa fim oameni.
Toti sunt tineri si frumosi...fara exceptie, au un nivel profesional peste medie, unii sunt exceptionali si isi depasesc superiorii pe multe zone. Sunt vorbareti majoritatea si ai sta cu ei de vorba pana dimineata. Ii mai numesc uneori "copii", pentru ca de multe ori m-au incercat si atitudini materne fata de ei .
Am prins vremuri frumoase impreuna, asteptam cu nerabdare sedintele care ne reuneau pe toti din toate colturile tarii sau cand faceam cate un team building chiar ne simteam bine si nu ne mai venea sa plecam acasa.
Profesional au acesti copii atat de multe realizari ca nu am cum sa le enumar, dar va spun doar ca au facut multi clienti fericiti. Poate o tombola sau altceva de acest gen pare o banalitate intr-un hypermarket, insa felul cum au organizat ei fiecare detaliu si cum si-au tratat clientii, a adus inca o data dovada ca a fi OM este singura conditie ca in jurul tau sa creezi bine si frumos.
Cu fraza aceasta incheiam mereu "sedintele" noastre si le spuneam mereu "Nu uitati sa fiti oameni".
Mi-e dor de ei toti  si chiar m-as mai duce si la o deschidere de magazin la -10 grade Celsius sau la + 35 ca sa mai stau de vorba cu ei.
Dragii mei, inca o data mi-e dor de voi si....nu uitati sa fiti Oameni :).



Cum am nascut la Medlife la Life Memorial Hospital

12:41:00 0 Comments A+ a-

Incep articolul prin a clarifica nuanta titlului – nu fac publicitate clinicii Medlife, sunt doar pacient al acestei clinici si am fost atat de placut surprinsa la cum au decurs cele 3 zile de spitalizare pentru nasterea lui Mihai incat am vrut sa impartasesc si cu voi aceste lucruri, Iar factura am platit-o 100%.  Poate sa va fie de folos ce voi scrie aici mai ales pentru cei care va mai intrebati unde sa mergeti sa aduceti copilul pe lume in conditii de siguranta deplina si va ganditi inca daca sa scoateti din buzunar bani pentru privat sau sa mergeti la stat unde veti scoate alti bani si in alt fel.

Pe 6 noiembrie am nascut prin cezariana la Life Memorial Hospital , mai exact spitalul clinicii Medlife, cu d-na doctor Gavril-Parfene pe care o recomand cu drag oricarei viitoare mame si careia ii e frica de ce urmeaza…... Trebuie sa va spun ca urasc ideea de doctor si spital, nu-mi plac acele si seringile, decat sa ma duc la medic, mai bine spal geamuri si trei chiuvete de vase si fac si o prezentare in power point de 100 de pagini. De asta am ales un spital privat, ingrozita de imaginile din spitalele de stat, de starea de confuzie pe care o ai atunci cand te gandesti daca medicul sau asistenta care te trateaza nu cumva se gandeste cand iti pune perfuzia ca nu si-a platit facturile si ratele din salarul de mizerie pe care il are sau chiar i se va face rau langa tine pentru ca de 3 zile nu mananca prea sanatos. Pentru mine oamenii astia sunt eroi, dar…nu am curaj sa ma duc sa ma las pe mana lor. Am preferat sa ma duc undeva unde stiu ca personalul medical nu are frustrari materiale, ca are un mediu de lucru normal si ca nu trebuie sa iti ceara sa aduci de acasa vata si seringi. Asadar pe 6 noiembrie in jur de 18:30 am ajuns la ei cu mici contractii, eram convinsa ca e alarma falsa, dar am zis hai sa mergem totusi la spital sa vedem …eram doar cu poseta si cateva chestii intr-o gentuta si déjà la 19:27 aparea pe lume Mihai.

Detalii despre costul unei nasteri la Medlife gasiti pe site-ul lor, http://www.memorialhospital.ro/index.php?show=show_specialitate&id_spec=maternitate

Este mult ca si buget, insa confortul pe care ti-l asigura in acele zile dificile de la inceputul tau ca mama isi merita fiecare leu.
Despre operatie in sine va pot spune ca am fost asa bine “manipulata” ca am reusit sa trec peste frica. Doctorita anestezista a fost foarte amabila si m-a tinut si de mana cand nu eram eu prea balerina, pentru ca oricat de curajoasa ma dadeam eu, m-a apucat la un moment dat un pic  frica. Sa nu uitam ca e totusi o operatie. Aparitia lui bebe a fost super si “aterizarea” lui la mine pe piept…nu-mi venea sa-l mai las sa plece.
Nu mi-a placut la terapia intensiva, adica spatiul de acolo cam rece si uratel, bine …e totusi terapie intensiva. In plus acolo nu prea e voie sa stea nimeni cu tine desi in acest loc e cel mai important sa fie langa tine un om apropiat care sa te sustina mai ales moral. Acele ore de revenire din sala asta m-au cam terminat, ca nu stateam langa copil, ca trebuia sa stau in pat, ca in primele doua ore dupa operatie nu imi simteam picioarele. Plus ca asistenta si infirmiera aveau diverse de facut si controlat si nu puteau sta prea mult la conversatie cu mine, dar eram controlata non stop si monitorizata. A stat totusi sotul meu cu mine ceva vreme, mai ales ca eram singura pacienta si nu deranjam pe nimeni. Mi l-au adus chiar si pe bebe cateva minute…dar eram prea agitata si speriata si ii faceam si lui rau.

A doua zi dimineata urcam déjà in rezerva intr-un scaunel cu rotite,  asteptand emotionata sa il tin pe Mihai in brate. Nu va mint…nu a fost o zi usoara. Durerile inca erau acolo si eu o faceam pe viteaza. Nu am vrut toate calmantele, oricum mi se faceau cele cam obligatorii si tot timpul venea cineva sa vada cum sunt. Rezerva  e super, spatioasa, practica, calda ca si atmosfera. Aveam canapele rosii pentru vizitatori, dar cred ca pozele vorbesc de la sine.




Pentru orice lucru sunai si nu trebuia sa astepti. Despre curatenie…nu am ce comenta, cu tot spiritul meu critic extrem, nu am gasit nimic de comentat.
Mi-a placut foarte mult ca s-au adaptat la dieta mea lacto-vegetariana fara sa strambe nimeni din nas, am primit somon la gratar si dovlecei la gratar, mancarea mea favorita. Iaurt si branza de vaci la discretie cand mi se facea foame intre mese. ..pentru ca mi se cam facea, surprinzator.
Asistentele de la ginecologie sunt niste persoane extraordinare, au atata tact si bun simt ca uitam ca sunt la spital. La neonatologie mi s-a parut totusi ca personalul e cam strict si un pic zelos, dar tinand cont ca clientela lor inseamna niste fiinte mici si sensibile…nu ma mir. Doctorii in schimb sunt mai relaxati si dispusi sa iti spuna acelasi lucru si de 3 ori cu acelasi calm ca prima data.
Am avut si doua sedinte de masaj si chiar au fost necesare, pentru ca durerile de spate devin uneori insuportabile cand incepi sa te misti si mai ales cand iti iei copilul in brate.
Am plecat relaxata din acest loc unde m-am simtit tot timpul in siguranta 100% si unde confortul chiar era peste medie.  E practic ca si cum ai sta la un hotel de 5 stele….dar ti se face si o chestie medicala si  nu ai pat matrimonial, desi stai cu sotul tau in aceeasi camera .
Merita efortul financiar fara indoiala si data viitoare tot aici voi veni sau intr-un loc similar. Mai ales daca vor redecora si reorganiza terapia intensive, ma vor pastra de clienta. Recomand sa picteze terapia intensiva in portocaliu, sa puna televizoare pentru pacienti, sa se permita sa stea cineva langa tine echipat corespunzator, ba chiar trainuit dinainte sa stie sa stea cuminte cand e cazul sau sa actioneze. Si la fiecare pat sa fie o Biblie la indemana sau carti cat mai optimiste.Ar f bine sa fie undeva montat un ecran cu imagini din acvariul bebelusilor unde mama sa isi poata vedea puiul, chiar daca ea e cu perfuzia in mana si nu isi misca picioarele, faptul ca nu mi-am putut vedea copilul in acele ore a fost foarte greu de suportat, desi la modul rational stiam clar de ce sunt acolo si ca bebe e sus in salon super ingrijit si cu tati alaturi in rezerva.


Pe langa asta, m-a ajutat enorm ca din 2008 am cunoscut un doctor extraordinar a carui carte va invit sa o cititi si sa o urmati macar 50% - “Hrana pentru viata “– Dr. Daniel Menrath. Acestui om ii datorez sanatatea mea de azi si faptul ca am reusit sa avem acest bebe minunat. Daca nu ar fi fost el, astazi as fi scris articole despre cu totul altceva si acest blog Babybook nu ar fi existat.



Daca aveti intrebari, va stau la dispozitie, stiu ca e greu sa te decizi sa scoti din buzunar atatia bani pentru nasterea unui copil, dar e un moment rar in viata cand nu iti permiti nici un risc si nici un disconfort.

Cam atat, nu prea pot scrie mai mult ca am un bebe aici langa mine care nu e interesat acum ca mamica lui sa scrie bloguri, dar va voi raspunde la intrebari.

Martisor cu doua liniute rosii :)

10:00:00 0 Comments A+ a-

Inceput de primavara in calendar. Insa inca frig. In februarie deja experimentasem mersul prin zapada pana la genunchi si déjà la inceput de martie ma simteam cam obosita. Pe langa asta, parca nu prea imi mai placea nimic si asteptam sa vina odata primavara.
Era 4 martie. M-am trezit la 6 dimineata, desi ceasul trebuia sa ma trezeasca pe la si un sfert. Off…tot senzatia aia de lehamite o aveam si in plus aceeasi senzatie cam ciudata de la stomac pe care o tot aveam de cateva luni, insa stiam….e doar autosugestia, pentru ca imi doream sa raman insarcinata si déjà aveam semne zilnic, insa testul ne indica de cateva luni doar o liniuta. Somnoroasa, m-am ridicat din pat si m-am dus la baie, ca prin ceata am luat automat un test de sarcina din stocul ce-l mai aveam in dotare si …am facut testul. Ma si gandeam “Iar iese negativ, iar o sa fiu bosumflata si azi…ei, asta e , macar peste cateva zile e 8 Martie…poate iese soarele.” Si stand eu asa meditativa la baie si facandu-mi ritualul de frumusete de dimineata, ma uit la testul lasat pe marginea chiuvetei. “Aaaaaaaa”…..nu stiam incotro sa o apuc, am deschis usa si am navalit in dormitor si plangand si razand si topaind in toate felurile cu testul in mana am sarit in bratele lui Alin care era déjà in picioare. Alin a inteles doar uitandu-se la mine, eu i-am zis doar atat “Gata, o sa avem un bebe” si am inceput sa plangem si sa radem in acelasi timp. Deja vedeam si soare, si primavara peste tot. Era 6 si un sfert dimineata si mi s-a parut un secol pana cand s-a facut 8 si am sunat la toate clinicile sa ma programez la un ginecolog cat mai repede care sa confirme cele doua liniute. La 9 jumate eram déjà la usa medicului pe care am reusit sa-l gasesc si la 10 aveam déjà confirmarea si lista de analize ce trebuia sa o fac. Din acel moment eu pot spune ca am inteles ce inseamna fericirea absoluta si ce inseamna o iubire completa. Eu si Alin urma sa devenim parinti, ce putea fi mai frumos?

Sa fim OAMENI

19:36:00 2 Comments A+ a-

Dupa o minunata pauza in care am stat cu dragul meu fiu, am zis ca de azi trebuie sa ma intorc si pe blogul meu cu un nou articol. Si acum tot langa Mihai sunt, dar el face nani si eu scriu.
Scriam acum ceva zile ca voi lansa si blogul Babybook si ca il voi dedica tuturor celor care au tangenta cu ideea de copii, de mama si de tata. Se va intampla curand si o sa scriu despre experienta mea de la maternitatea de la Medlife unde am avut sansa sa aduc pe lume in conditii normale si umane un baietel atat de asteptat si iubit.
Dupa cateva zile mai dificile din punct de vedere fizic, pot spune ca experienta de a deveni mama nu se poate descrie in cuvinte si nici nu cred ca e nevoie sa o descriu.
Articolul de azi insa e legat – culmea -  de o dezamagire  de scurta durata  pe care am avut-o cand am ajuns acasa si am ascultat stirile. In maternitate, in cele 3 zile, nu prea am vrut sa stiu nimic din ce se petrece dincolo de mine, de bebe si de Alin.
Stirile pe care le tot aud si le vad imi confirma ce am scris undeva, tot pe un blog , dar mai vechi, ca nu suntem intr-o criza financiara, ci intr-o criza spirituala si afectiva si unii adora starea asta depresiva.
In plus, tot ce inseamna media exploateaza aceasta depresie colectiva. Simt parca ar fi o coalitie undeva care face chestia asta sa se vanda mai mult calmantele, somniferele, sa fumeze lumea mai mult…in final sa se incurajeze distrugerea noastra ca fiinte. Mai aud si de decizia idiotilor ce coordoneaza forurile astea ale Uniunii Europene sa interzica medicina naturista si chiar homeopata, sa se interzica alimentele traditionale….parca intram intr-un final de umanitate. Ce sa mai zic de guvernul nostru si cu legile lor, de legea mamelor nu mai spun nimic, ce sens mai are? Eu voi sta oricum cu Mihai  acasa cat va fi nevoie, chiar si in conditii materiale grele si le rog pe toate mamele sa se gandeasca la asta inainte de a se intoarce la munca si de a angaja o bona sau de a duce copilul la cresa. Vrei ca primii pasi sa ii vezi filmati de bona?...asta daca ea e amabila…da, poti pirede oportunitati, promovari poate, proiecte din care sa te afirmi professional si material….insa copilul tau in primele lui luni de viata are nevoie de tine mai mult decat de un pampers premium, jucarii scumpe si o bona supra-calificata. Si eu am fost tentata de idéea sa gasesc o gradinita de asta moderna si sa duc copilul acolo …dar zilele acestea Mihai mi-a schimbat toate planurile, de fapt m-a readus la starea de om. Cand ma uit cum doarme si cum mananca la sanul meu sau cum ii facem baita eu si Alin, nu ma mai intereseaza cam nimic si nu as da asta pentru nimic in lume….chiar daca guvernul minunat doreste sa ne umileasca cu nu stiu cate versiuni de legi si indemnizatii penibile. Chiar daca patronii de firme unde lucram au intrat in mania taierilor de cost, nu ne taie nimeni din clipele in familie,  chiar daca avem copii sau nu, la fel nu au cum sa ne ia viata noastra si ceea ce suntem ca oameni decat daca ne lasam dusi de nebunia asta a crizei. Am prieteni stresati rau ca nu mai au bani, ca nu isi mai pot lua ce isi doresc, ca nu mai pot pleca in vacante si uita ce e mai important: ca sunt sanatosi, ca au pe cineva langa ei, ca au o iubire in viata lor. Mi-a placut ce scria la Medlife undeva pe un afis promo, suna cam asa :ca atunci cand esti sanatos ai mii de vise, dar cand esti bolnav doar unul…..altfel spus sa te bucuri cu adevarat ca poti avea vise si sa nu exagerezi cu implinirea lor, e bine ca le poti avea, ele se vor realiza in timp., totul e sa nu fortezi.
Nu am o tema pentru acest articol….e un moment de meditatie sa zic asa si va invit pe toti sa va ganditi la ceva din viata voastra ce merita protejat, inflorit si iubit si…uitati de aberantele mesaje mercantile si politice. Ni se vor lua poate bani, drepturi, bunuri, grade de pe umar….insa umanitatea voastra, fiinta voastra nu v-o poate lua nimeni. Inainte de tot si de toate sa fim OAMENI.
Abonați-vă la: Postări (Atom)